Lumea a înnebunit mai mult decât este necesar. Deja orice vânzător venit de la Bobaița pe perioadă limitată de vară se crede mare recepționer la vreun hotel de 5 stele din centrul Londrei. Toate panaramele de ospătărițe vin la tine cu o privire plictisită, notează repejor pe carnețel ce trebuie să-ți aducă și te servesc cu aceeași scârbă caracteristică. Și oare ce vor toate într-un final? Un bacșiș cât mai umflat și cât mai pompos, o sumă rotundă care s-o plătești și să refuzi să iei rest chiar de-ți rămâne cu mult peste 3 lei.
Așa pățesc eu în ziua de 1 septembrie când mă duc la No Name-ul severinean cu gânduri bune de a încerca ceva nou ca tot omul care se respectă. După o așteptare enervantă, ospătărița vine într-un final să ne ia comanda. Surprize, surprize pentru că cocktail-ul meu alcoolic nu poate fi preparat pentru că materia de bază lipsește. Se pare că severinenii sunt prea rurali ca să comande cu finețe și rafinament iar restaurantul rămâne cu nișa pe ce poftește tot zevzecul: pizza, bere
Cel mai antipatic om de pe pământ este pesimistul. Spiritul lipsit de speranță și de vise n-are ce să mai caute pe pământ sub formă umană. Cât negativism am putut simți când i-am zis tatei că-mi va veni primul cec de la Google (acum câțiva ani) iar el a zis “Nu-ți vine niciun ban, fi realist!” ! (ăsta nu e realism cum nici eu nu sunt cocostârc). Dacă gândești cu capul plecat nici că vei avea noroc sau încredere în tine și în cei din jur. Dacă ziceam încă de la început că degeaba mă înscriu în programul Google Adsense și activez nu cred că mai ajungeam să primesc bani de buzunar extra, oricât de puțini ar fi fost și ăia.
Nu vreau să credeți că sunt un optimist convins. Optimiștii așteaptă zile în șir să le cadă punguța cu aur din cer. Optimiștii pierd bani la 6/49 în speranța că vor ajunge să fie niște bogătași parveniți fără coloană și fără respect pentru cei din jur. Un optimist nu încearcă prea mult să facă ceva pentru a schimba situația actuală, el doar așteaptă să se schimbe de la sine dar adesea viața îi dă palme și-l face să acționeze în cele din urmă. Pe un pesimist, pe de altă parte, viața nu-l va face să se scoale din bârlog ci îl va convinge că greul din jur e prea mare și cel mai bine e să renunțe. Numai din această cauză aș pune eu un optimist mai sus cu o treaptă decât pe personajul anterior și cred că motivul e suficient de bun.
Totuși, tipologia venerată de mine este cea a realistului. Un om cu capul pe umeri, un om care nu vede lucrurile nici prea roz dar nici nu le face să fie de un gri monoton nemeritat. O persoană care face tot posibilul să schimbe ce se poate schimba și care speră la ceea ce alții nici n-ar îndrăzni să gândească sau să-și imagineze. Realistul nu e sinonim nici cu pesimistul și nici cu optimistul, oricât de mult ar încerca alții să-l facă să pară așa. Este omul care ajunge departe și care ajunge să fie invidiat de toți pălmașii fără valoare.
Am vrut foarte mult să-mi încep blog-ul ca pe o carte. Din păcate, nu am talentul și nici experiența necesară să mă consider măcar 1% autor de creații literare. Cu toate astea, pot sugera un început de carte măcar prin titlu.
Exact ca atunci când s-a născut micuțul prototip al lui Dickens, exact așa își începe și noul meu weblog existența. Cu un titlu inspirat din primul capitol din David Copperfield, platforma WordPress de pe MihaiOnline.Com vrea să debuteze într-un stil cât mai aparte. Autorul din spatele blogului a simțit din nou nevoia de a scoate la suprafață niște idei sau chiar niște comentarii ironice la adresa lumii rele și neortodoxe în care trăim.
Cu toate astea spuse, nu-mi rămâne decât să-l poftesc pe cititor să treacă mai departe.
Bine am revenit!