Hip-hopul este o muzică cultă. De cele mai multe ori versurile dintr-o melodie de acest gen au o însemnătate peste măsura tonului în care sunt cântate și a vulgarității, uneori excesive, care umple versurile. Ca un fenomen interesant de observat mi se pare modul în care hip-hopul este perceput de adolescentul contemporan, fiindcă de multe ori acestuia nu i se moaie picioarele decât după partea fizică a melodiei.
Recunosc că nu sunt un fan înfocat al hip-hopului (cum eram acum câțiva ani), recunosc de asemenea că am pierdut de mult firul artiștilor cunoscuți din hip-hopul românesc, dar când mai ascult câte-o melodie (mai rar) de la vechii mei favoriți (Paraziții, B.U.G. Mafia, Bitză, etc), obijnuiesc să o reascult de mai multe ori ca să pot să preiau întregul conținut, după cum caută artiștii să ni-l transmită.
Unii se etichetează ca hip-hopperi înfocați, dar pe lângă stilul vestimentar și pe lângă acel mp3 player de care nu mai vor să scape, nu prezintă că ar fi aflat mare lucru din muzica lor de sânge.
Nu am făcut sondaje, și nici nu am căutat, dar unele lucruri mi se par clare…Dacă vorbim în procente, nu cred că peste 20% din fanii Paraziții citesc cărți, înțeleg sărăcia din țară și situația noastră pe plan mondial (deși versurile Paraziților sunt pline de conținut ce vizează problemele pe care le-am amintit, în special melodiile Instigare la cultură și Mesaj pentru Europa). Câți, oare, înțeleg pe deplin ultimul single “Noi vrem respect!” pe care cei trei l-au lansat de o lună? Câți știu de unde au extras Paraziții frazele “Iarna nu-i ca vara”, “interesuri” sau către cine fac aluzie când spun “Cu toate că va fi greu să nu minți in capania electorală” (spusă în original de Crin Antonescu, dovedind curaj de a recunoaște în fața electoratului un adevăr general despre om și o voință de-a nu minți), “Promitam să ne vedem din 3 în 3 luni în Piața Universității” (Traian Băsescu), “Promit că voi face autostradă suspendată peste București” (Sorin Oprescu) sau “Promit că vom da 20.000 de euro tinerilor care se întorc acasă” (Mircea Geoană, frază rostită cu o falsitate exagerată) ? Tot în procente, câți dintre ascultătorii lui Sișu și Puya înțeleg mare lucru din ultimile două melodii ale trupei ? Știu oare 15-20% ce țări se află în Balcani sau știu măcar 30-40% engleză cât să înțeleagă fraza “I can change the world” ?. Dintre cei care pot înțelege fraza, câți pot să-și dea seama că ea sugerează publicului să se schimbe pe el însuși, fiindcă numai așa schimbă lumea (ceva ca în Man in the mirror de M. Jackson), schimbarea sugerată fiind să nu mai privească toate posturile gen OTV și TarafTV ?
Din nefericire, tinerii hip-hopperi râd la glume proaste, scupiă și aruncă cu hârti pe jos, poartă șepci și haine largi doar ca să pară duri, folosesc violența ca să-și rezolve problemele și să se fălească la prieteni și nu prea deschid cărți decât la școală, deci în concluzie extrag numai ce poate înțelege orice cap pătrat și folosesc ce știu numai după cum le vine bine.
S-a gândit, până acum, vreun artist al genului să corecteze această eroare, s-a gândit vreun hip-hopper care se încadrează în procentul mic al acelora care nu ascultă muzica asta degeaba să facă un site sau blog în care să explice versurile melodiilor, s-o fi gândit cineva că mase bune de oameni sunt conduse în direcții greșite de un lucru care ar trebui să-i facă mai buni? Eu cred că nu, dar poate mă contraziceți.
Nu e de ajuns că ni se plâng mămicile și tăticii de foame și de criză, ni se plânge acum și Microsoft-ul că nu ne facem cont pe Live, că nu folosim motorul lor de câutare și că o ia în bot prea bine de la Google et Co. în ultimul timp.
Bătrâna companie făcătoare de minuni în domeniul PC-uri încă se mai ține după ce a pierdut atâta teren. Internetul este din ce în ce mai Googleit iar din cauza influenței sale prea mari în viața noastră, Google începe să sfărâme Microsof-ul folosind un divite-et-impera de efect. Internet Explorer poate să vină lejer pe orice versiune de Windows în variantă preinstalată, cât timp lumea largă îl utilizează sub 50% rămâne pericolul să devină un element minoritar, iar timpul nu-i oferă vreun avantaj. Iar ca să fie treaba treabă, marele dublu O anunță că va bombarda piața și cu un sistem de operare ce se anunță să aibă incluse numai aplicații Googleite gen Chrome.
Zvâgnirile de la Microsoft s-au resimțit și în orașul meu și le-am înțeles atunci când profesorii ne-au pus la curent cu “cum stă treaba”. Ce mi se pare mie evident și sigur : Microsoft a ajuns la paranoia și crede că dacă vine prin școli și ne abordează, va reușii să stopeze efectul drogului Google, fiindcă schimbă radical primele noastre contacte cu lumea www-ului. Apoi, ca să se umilească și mai mult, mai pune și niscavai boșorogi de vârsta a III-a să țină un mouse în mâna lor tremurândă și să-și creeze un cont de mail folosind clientul Live.
Nu, Bill. Obijnuiește-te cu ideea că noi oricum am auzit de Gmail,Yahoo Mail și toate cele înainte să fi știut de existența unui Live, iar pensionarii au altele pe cap și nu au timp să arate și nepoților ce-i înveți.Lumea e într-o continuă schimbare și că ce e mult strică. Deja modernul e cu totul altceva iar generația nouă tinde spre Google, Yahoo și serviciile în minoritate dar puternice (Twitter, Facebook, etc). Fost-ai lele cât ai fost, trebuie să ne obijnuim cu ideea că partidul politic Microsoft al internetului este ciumpit crunt de opoziția necruțătoare.
Nu te simți mai bine ca User să folosești și altceva decât un timpar standard gen Vista-IE7-LIVE ? Nu e mai bine să iei câte puțin din fiecare și să-ți formezi optimul tău ? Nu e cazul să priceapă și alții asta ?
Sunt victimă al unui sindrom care se pare că nu are leac sau cură. Sunt victima toanelor de fiecare zi pe care le schimb mai repede decât se schimbă vremea.Ce mă îngrijorează este că nu e ceva nou, ba din contră, îmi dau seama că sindromul m-a apucat de mult dar ceva l-a mascat în așa fel să nu observ și să cred că viața decurge normal, deși se schimbă vizibil.
Ieși din casă în 10 minute, du-te la un suc, cumpără repede un Cola și comandă o pizza, ascultă de 100 de ori aceeași melodie să-i înveți și notele muzicale pe din-afară, ia bicicleta și umblă singur de nebun prin oraș, apucă-te să înveți la chitară. Doar câteva dintre multele toane și mofturi care mi-au umplut și încă îmi mai umplu capul.
Poate cea mai periculoasă boală, boala mofturoasă AH1N2. Statul ar trebui să ia măsuri și să închidă vreo 90% din școli să prevină răspândirea sa la alte 10 procente din tineretul capitalist trecut de 12 ani. Dacă vreți s-o vindecați, n-aveți decât să faceți injecții cu somnifere sau să pregătiți lista de mofturi pentru a o duce la un bun sfărșit, cât mai repede și cât mai eficient, după cum noi toți dorim să ne iasă lucrurile.
Iar ca să mă ajutați să mă lecui de boală prin a doua metodă, fiți buni și spuneți-mi cum se manifestă și la voi (în particular) boala mofturoasă, ciuma secolului 21.
Cât de mult poate afecta imaginea României în lume un lucru aparent minor cum ar fi camera dintr-un internat al vreunei facultăți mai serioase?Mă gândesc cu fiori și mi-e și rușine să-mi imaginez ce-or zice studenții străini când se întorc acasă în vacanțe și sunt întrebați cum e România? Defapt, este al doilea coșmar al meu care mă umple de rușine că sunt român (primul fiind o eventuală întâlnire al lui Obama cu Băsescu).
Mă gândesc că pe de-o parte, imaginea României în orient n-are cum să fie una proastă.Studenții care vin anual din spațiul ex-sovietic sau din Asia și orientul îndepărtat (china,coreea,etc) au toate motivele să fie încântați de ce găsesc în camera de cămin, dar ce naiba ne facem cu europenii de dincolo de Tisa care vin aici mai mult din nevoi financiare sau din dorința de-a explora diversitatea? Mă tem în special de camerele acelea de la internat fiindcă acolo își vor forma prima și cea mai importantă impresie despre România, despre români și despre viața care-o ducem.
Vă puteți imagina ce o să zică acasă un englez sau un francez care a fost primit într-o cameră lângă alți 7, într-o cameră cu ferestrele spre apus, cu un covor plin de țărână, un pat supraetajat care dă să cadă și o niște pereți de un alb spălăcit și farmaceutic? Vă spun eu ce zic :
M-am hotărât să redactez acest articol în speranţa că va fi de ajutor celor care vor să înveţe o limbă străină(oricare ar fi aceea) şi găsesc explicaţii de genul n-am timp,n-am bani,etc.O să vă spun cum am ajuns eu,care am făcut franceză încă dintr-a V-a să vorbesc,să citesc şi să înţeleg puţin limba germană iar toate acestea fără a cheltui mai mult de 30 RON.Cea mai mare cheltuială a fost aceea a timpului,fiindcă nu poţi învăţa ceva în mod serios dacă nu acorzi timp ca studiului.
Să începem cu începutul.V-am prezentat mai pe la debutul blogului câte ceva despre pachetele pimsleur.Cu ajutorul acestor cărţi audio,cunoscătorii de limba engleză pot învăţa orice altă limbă străină doresc în numai 30 de zile.M-am folosit de cursurile de germană din acel pachet,câte 30 de minute pe seară iar acum pot să zic că aş cam şti să mă descurc ca să-l întreb pe neamţ cum o mai duce,să-i zic că mi-e foame,sete,să-i zic când am ajuns,când o să plec,să-i cer bere şi vin,să-i povestesc despre familia mea,etc şi asta şi cu pronunţia adecvată lor.
Prima lecţie a cursului se bazează mai mult pe pronunţia aceea mai ciudată a popoarelor nemţeşti.Modul în care r-ul este doar atins,nu şi pronunţat,pronunţia lui Ich(eu) precum şi câteva cuvinte de vocabular sunt parcurse în prima lecţie.Deja de la a cincea lecţie,cuvintele încep să apară şi cu toate că sunt o droaie,dr. Paul Pimsleur are o metodă să te facă să le reţi de te lasă cu gura căscată prin modul în care se joacă cu mintea ta.Lecţiile decurg normal şi în aceeaşi manieră până pe la lecţia 15 când încep să apară şi textele de citit.O lecţie de citit are în jur de 3-4 minute iar naratorul oferă suficiente informaţii ca să-ţi poţi da seama de complexitatea oricărei structuri.Mergând în continuare,o să ajungi la lecţia 28 unde pe lângă forma politicoasă ‘Sie’(dumneavoastră,voi) apare şi ‘Du’(tu) cu propriile reguli de conjugare a verbelor.Până la acea lecţie este explicată în amănunt şi metoda de ordonare ciudată a cuvintelor în propoziţii(fiindcă o propoziţie în germană,sună tradusă literar cam aşa ‘Eu plec ,dacă tu singură nu eşti’).
Germana nu este grea,ba chiar uşoară.Pe lângă franceză care are acele é-uri(ce-mi mănâncă zilele),germana nu are decât acele treme sau umlaut pe ä,ë şi ü şi un ß.Fiecare caracter dintre cele anterioare se pronunţă într-un anumit mod,mod care nu mai poate fi atins de alte combinaţii de litere(spre deosebire de franceză).Poţi scrie,aşadar, un cuvând în limba germană şi-l poţi reproduce cu uşurinţă după un vorbitor fără să-ţi storci creierii sau să foloseşti neapărat un dicţionar.
Cursurile acestea de germană sunt mari,durează minim 90 de zile şi pentru fiecare trebuie să aloci 30 de minute/zi.După ce le voi termina(sunt aproape la jumătate) nu abandonez frontul de luptă şi o să iau la răsfoit Germana Fără Profesor pe care o am deja în bibliotecă.Acest volum de cărţi e şi el bun pentru toţi care învaţă o limbă străină,de la începători până la avansaţi.Am citit Franceza Fără Profesor pentru gramatica explicită şi pentru texte şi din Engleza Fără Profesor,numai pentru lecturile suplimentare (fiindcă mai au câteva cuvinte cheie care ajută la vocabular).Franceza şi Germana am cumpărat-o(30 Ron fiecare),dar engleza o aveam deja de la altcineva.Cheia Acestor cărţi e să notezi pe un carneţel cuvintele necunoscute şi după fiecare lecţioară,să treci integral şi prin exerciţiile de la sfârşit,pentru a fixa bine în minte noţiunile.
Poate că vă întrebaţi de ce mă preocupă pe mine atât de mult limbotina nemţească,nu?
În primul rând e ceva psihologic.De când eram mic mă uitam când veneam de la joacă pe RTL2 la Digimon,Dragon Ball Z şi Detectivul Conan iar toate acestea erau în germană.De la desenele acelea a început să-mi placă cum sună limba.Apoi,în ziua de azi,orice rând în plus la CV contează şi dacă vrei să lucrezi în altă ţară,cunoaşterea limbilor străine va fi întotdeauna discriminantă.E din ce în ce mai greu să obţii un loc de muncă şi la noi(mai ales cu criza economică) şi merg pe principiul că orice strop de cunoaştere în plus mă va ajuta la ceva.
Sunt dispus să ofer oricui,orice pachet din cursurile pimsleur prin intermediul Messenger-ului(fiindcă altfel văd că nu se poate).Doritorii să lase un comentariu zicând că sunt interesaţi şi să-şi pună la câmpul ‘e-mail’,adresa de messenger pe care sunt disponibili.
Pentru cei ce vor să înveţe limba germană,au din partea mea o mostră gratuită pusă pe youtube cu prima lecţie din pachet partajată în 3 părţi: Partea I Partea II Partea III
Mult noroc tuturor şi să evoluăm împreună,Mihai.
Modul în care te descurci în societate şi în toate subramurile ale acesteia(inclusiv examenele,adimiterile,relaţiile,etc) depind cel mai mult de starea psihică care o ai ,de cum priveşti lucrurile şi de cât de puternic poţi fi pe planul psihologic(neinfluenţabil,sigur pe tine,etc).Fiindcă sunt încă în perioada aproape interminabilă a şcolii liceale o să vă prezint 10 moduri în care poate fi văzută şcoala ca să nu vă sculaţi dimineaţa cu silă că trebuie să plecaţi şi să nu aşteptaţi ora de plecare tropăind din picioare de nerăbdare:
Un loc prin care a trecut orice om mare,ajuns într-o situaţie de invidiat.Deşii ies foarte puţin îmbogăţit comparativ cu timpul pe care mi-l ocupă,nu-mi poate face niciun rău şi voi fi privit altfel dacă îi acord atenţia ce şi-o cere
Un loc în care mă distrez.Sunt o grămadă de copii de treabă,de vârsta mea cu care mă distrez iar de profesori mai mult mă amuz.
Un loc în care observ greşelile altora ca să nu le mai fac.În general aceştia sunt profesorii.Ei încearcă să mă înveţe ce-i bine şi ce-i rău când defapt nu se uită la ei ce mici şi nesemnificativi sunt.Îi observ cu atenţie , le văd greşelile şi uneori îi satirizez fără să-şi dea seama.Sunt conştient mai superior.
Un loc care nu face decât să-mi arate cum este viaţa.Deşii toţi cred că o să învăţ de acolo,tot singur pot mai mult.Lecţiile tocite de la şcoală sunt 0 pe lângă cât pot citi şi înţelege de unul singur.Informaţiile suplimentare sunt aproape de prisos atâta timp cât nu mi se par interesante.
O scurtă iniţiere pentru viitoarea mea carieră.La fel cum orice mare artist îşi face o schemă înainte de-a picta un tablou faimos,aşa folosesc eu şcoala.La fel cum artistul accentuează părţile importante ale desenului aşa mă nişez eu pe ce doresc şi las restul în urmă acordându-i atenţie relativ medie.
6-7 ore pe zi pe care le sacrific pentru mine şi pentru faptul că trăiesc în societatea modernă a secolului 21.
Un loc plin de învăţăcei faţă de care am o superioritate conştientă dar cu care mă pot împrietenii şi cu care pot discuta cât doresc despre absolut orice.Mă pot înţelege bine cu ei şi nu-i supăr aproape deloc.
Un loc în care noi copii suntem aduşi de către părinţi ca să avem idei despre ce ne înconjoară.Este singurul mediu de unde pot afla cele mai multe lucruri despre viaţă în acest moment.
O experienţă unică în viaţă de care nu dispuneau prea mulţi cu ceva timp în urmă.Un loc care nu numai că mă influenţează când intru în el,dar îmi influenţează şi restul vieţii.
Toate variantele de mai sus întrunite într-una singură şi foarte adevărată.
Cer mare scuze cititorului debusolat pe care probabil l-am uimit cu pronumele la persoana I,dar aceasta nu este decât o mică tehnică psihologică,subliminală.
M-am hotărât să redactez acest articol în speranţa că va fi de ajutor celor care vor să înveţe o limbă străină(oricare ar fi aceea) şi găsesc explicaţii de genul n-am timp,n-am bani,etc.O să vă spun cum am ajuns eu,care am făcut franceză încă dintr-a V-a să vorbesc,să citesc şi să înţeleg puţin limba germană iar toate acestea fără a cheltui mai mult de 30 RON.Cea mai mare cheltuială a fost aceea a timpului,fiindcă nu poţi învăţa ceva în mod serios dacă nu acorzi timp ca studiului.
