Postări etichetate cu ‘fete + baieti’
Pagina 1 din 11
Hip-hopul este o muzică cultă. De cele mai multe ori versurile dintr-o melodie de acest gen au o însemnătate peste măsura tonului în care sunt cântate și a vulgarității, uneori excesive, care umple versurile. Ca un fenomen interesant de observat mi se pare modul în care hip-hopul este perceput de adolescentul contemporan, fiindcă de multe ori acestuia nu i se moaie picioarele decât după partea fizică a melodiei.
Recunosc că nu sunt un fan înfocat al hip-hopului (cum eram acum câțiva ani), recunosc de asemenea că am pierdut de mult firul artiștilor cunoscuți din hip-hopul românesc, dar când mai ascult câte-o melodie (mai rar) de la vechii mei favoriți (Paraziții, B.U.G. Mafia, Bitză, etc), obijnuiesc să o reascult de mai multe ori ca să pot să preiau întregul conținut, după cum caută artiștii să ni-l transmită.
Unii se etichetează ca hip-hopperi înfocați, dar pe lângă stilul vestimentar și pe lângă acel mp3 player de care nu mai vor să scape, nu prezintă că ar fi aflat mare lucru din muzica lor de sânge.
Nu am făcut sondaje, și nici nu am căutat, dar unele lucruri mi se par clare…Dacă vorbim în procente, nu cred că peste 20% din fanii Paraziții citesc cărți, înțeleg sărăcia din țară și situația noastră pe plan mondial (deși versurile Paraziților sunt pline de conținut ce vizează problemele pe care le-am amintit, în special melodiile Instigare la cultură și Mesaj pentru Europa). Câți, oare, înțeleg pe deplin ultimul single “Noi vrem respect!” pe care cei trei l-au lansat de o lună? Câți știu de unde au extras Paraziții frazele “Iarna nu-i ca vara”, “interesuri” sau către cine fac aluzie când spun “Cu toate că va fi greu să nu minți in capania electorală” (spusă în original de Crin Antonescu, dovedind curaj de a recunoaște în fața electoratului un adevăr general despre om și o voință de-a nu minți), “Promitam să ne vedem din 3 în 3 luni în Piața Universității” (Traian Băsescu), “Promit că voi face autostradă suspendată peste București” (Sorin Oprescu) sau “Promit că vom da 20.000 de euro tinerilor care se întorc acasă” (Mircea Geoană, frază rostită cu o falsitate exagerată) ? Tot în procente, câți dintre ascultătorii lui Sișu și Puya înțeleg mare lucru din ultimile două melodii ale trupei ? Știu oare 15-20% ce țări se află în Balcani sau știu măcar 30-40% engleză cât să înțeleagă fraza “I can change the world” ?. Dintre cei care pot înțelege fraza, câți pot să-și dea seama că ea sugerează publicului să se schimbe pe el însuși, fiindcă numai așa schimbă lumea (ceva ca în Man in the mirror de M. Jackson), schimbarea sugerată fiind să nu mai privească toate posturile gen OTV și TarafTV ?
Din nefericire, tinerii hip-hopperi râd la glume proaste, scupiă și aruncă cu hârti pe jos, poartă șepci și haine largi doar ca să pară duri, folosesc violența ca să-și rezolve problemele și să se fălească la prieteni și nu prea deschid cărți decât la școală, deci în concluzie extrag numai ce poate înțelege orice cap pătrat și folosesc ce știu numai după cum le vine bine.
S-a gândit, până acum, vreun artist al genului să corecteze această eroare, s-a gândit vreun hip-hopper care se încadrează în procentul mic al acelora care nu ascultă muzica asta degeaba să facă un site sau blog în care să explice versurile melodiilor, s-o fi gândit cineva că mase bune de oameni sunt conduse în direcții greșite de un lucru care ar trebui să-i facă mai buni? Eu cred că nu, dar poate mă contraziceți.
Etichete: body language, cocalar, engleza, fete + baieti, internet, psihologie, scoala, subliminal
Aparție de Am scris eu asta?
Noi, postdecembriștii, suntem foarte diferiți și diverși. Comparativ cu vechii noștrii predecesori, am părea chiar diametral opuși dacă nu am ști că tot din același spațiu ne tragem, chiar de timpurile diferă de la cer la pământ.
Știți că n-am trăit nicio secundă în epoca extremistă, dar din filme și din unele cărți mi-am dat seama că tineretul din acea perioadă era foarte omogen, mai mult dintr-o singură bucată. Practic, cu toate că avea libertate într-o anumită limită, mie mi s-a părut că generația postbelică avea toate trăsăturile de îndobitocire spirituală, supunere și în măsuri mai mici unele calități insuflate de regim. Cazurile fericite în care studenții se opuneau discret regimului deveneau din ce în ce mai puține iar asta fiindcă exista acea scânteie de speranță care-o treceau mereu în revistă cei născuți pe vremea lui Carol al II-lea. Totuși, aceste cazuri fericite le numesc numai niște excepții de la regulă fiindcă în viziunea mea, tinerii preluau mereu aceleași însușiri și ajungeau în mare parte la fel.
Acum, noi adolescenții, avem de suportat o represiune din partea celor care au trăit în timpurile lui Dej și ale lui Ceaușescu. Învățați să-și trăiască viața după un anume tipar, cei mai în vârstă ne bombardează cu afirmații de genul “Eu la vărsta ta, aveam alte ocupații” sau “Când eram eu tănăr, nici nu se punea problema să…”. Din păcate sunt foarte puține situațiile în care un vârstnic să se dezică de atitudinea asta vexantă și nu e exclus să-i tragă după ei pe tinerii slabi de caracter și influențabili. Lumea este alta iar tineretul și-a schimbat cu mult modul de viață.
Alt lucru de observat este eterogenismul nostru care acum 30 de ani nu avea vreo importanță așa ridicată. Am observat cum luând în paralel două sau mai multe persoane de vârstă apropiată mie, sunt toate șansele să văd cu totul alte mentalități și idei de fundament, chiar dacă le compar cu mine, nu numai între ele. Fiecare tinde spre a fi mai liber iar sintagma “Unitate în diversitate” pare că e aplicabilă pentru cei care nu au porniri de prejudiciu și antisociale. Nu vreau să laud regimul, dar spre deosebire de cel vechi, acesta ne-a dat libertatea de alegere selectivă și de a vedea și între două extreme. Diferențele dintre noi se observă mai mult la cei de vârste apropiate : dacă mister X și prietenii lui umblă prin cinematografe și pe la concerte de la 15 ani, Z și prietenii lui s-ar putea să ajungă și la 20 de ani fără a vedea proiecția unui film dar să fie amatori de muzică și fotbal. Aici e cel mai interesant, fiindcă apare un conflict de natură internă când X se miră cum Z n-a mers în viața lui la cinema iar lui Z nu-i vine a crede că X nu are prea multe în comun cu muzica. Dacă ajung să se certe sau să colaboreze nu pot să zic la modul general, fiindcă eu am văzut mai mult cazuri de înțelegere reciprocă.
Vreau să aduc, în încheiere, o scurtă paralelă între “United forever in friendship and labor” (=uniți pe vecie în prietenie și muncă, slogan comunist) și “United in diversity” (asta mă gândesc că știți și voi de unde e). Comparându-le, nu vi se pare că exprimă exact ce am scris eu în rândurile de mai sus? Ambele sunt subiective, dar prima își propune o utopie de nerealizat (cum o societate nu poate fi niciodată din numai o bucată) iar a doua propune numai o înfrățire și o înțelegere reciprocă în ciuda diferențelor.
Vouă vi se pare teoria asta bună în mare măsură? Se aplică și în cazul vostru?
Etichete: comunistii, fete + baieti, psihologie, vestul și vecticul
Aparție de Grămada cere vârf
Trasăm a doua orizontală la capitolul de diferențe între sexe și tratăm paralel problema inteligenței atât la fete cât și la băieți.Amintesc încă odată că nu intenționez să avantajez nici fata, nici băiatul.
Ca să ne introducem în problemă, o să încep amintindu-mi de un articol citit din ziarul Adevărul în care liceul Sf. Sava din București protestează față de actuala metodă de admitere la licee, pentru că aceasta le-ar umple școala de tocilari.La finalul articolului, reprezentul liceului face o scurtă paralelă între fete și băieți din punct de vedere al inteligenței, paralelă care este rezultatul unor experiențe lungi de profesor.În acea propoziție, se spune că fetele sunt mai exigente și mai aplecate spre învățat, îndeosebi pe partea umană, iar băieții sunt mai superficiali și mai rebeli dar sunt foarte buni la practică și sunt capabili de performanță.
Așadar, din punct de vedere școlar, Sfântul Sava are dreptate.La mine în județ(și după cum puteți vedea și pe Internet, în mai toate înafară de Ilfov), mult mai mulți băieți participă la olimpiade naționale decât fete (iar după cum curgea Dunărea, numărul fetelor scade și mai mult).Cu toate astea, fetele sunt primele care înregistrează cele mai mari note la BAC la materiile de uman, iar în fiecare an tot se găsește una care să ia 10 curat.Fără să credeți că aș favoriza pe cineva, consider că pe acest front tabăra băieților ar avea cel mai mare punctaj.De ce?Fiindcă la școală înveți numai o abstractitate care trebuie să o scoți din abstract practicând-o în viața de zi cu zi sau la concursurile unde trebuie să jonglezi cu informația.Cu toate astea, balanța este aproape de egal când te gândești la multitudinea de băieți care rămân pe dinafară, refuzând să aibă orice contact cu materia.Aceea este pătura rebelă.
Să mergem puțin mai în amănunt, și anume în istorie.Luând toți oamenii mari, observăm că și aici pătura masculină domină aproape de 100% (Albert Einstein, Thomas Edison, Isaac Newton, etc) și că fără aceștia evoluția lumii atât de rapidă n-ar fi fost posibilă.Femeile s-au remarcat pe planuri secundare, și foarte mult în literatură.Printre marile personalități care au influențat foarte mult viața unei epoci, o amintesc pe Harriet Beecher Stowe, care a scos din casă o întreagă armată de revoluționari împotriva regimului rasist din SUA secolului 19 numai prin cartea “Coliba Unchiului Tom”.Fără aceasta, America modernă probabil nici n-ar fi existat.În ce privește România, marile personalități istorice masculine sunt numeroase și evidente (Ștefan cel Mare, Alexandru Ioan Cuza, Carol al II-lea, etc) pe când cele feminine se reduc la una singură, dar una singură care a făcut cât doi de-ailalți: Regina Maria (cea care a hotărât intrarea României în primul război împotriva Germaniei și cea care a clădit cel mai mult unirea de la 1918, unire cu care ne mândrim în fiecare an la 1 decembrie).Istoria noastră mai ține și câteva personalități ale secolului 20 care sunt demne de dispreț (deși sunt considerate intelectuale), iar printre acestea amintesc pe cele două comuniste împătimite Ana Pauker și Zoe Petre (care astăzi se pare că s-a dezis de comunism și sprijină pe liberali) și pe marii dictatori, Dej și Ceaușescu.
În ultima parte a discuției, să încercăm să găsim unde sunt cele două sexe mai pricepute în viața normală, de zi cu zi.Femeile sunt bune la curățenie, viața mondenă, modă, urmărirea și înțelegerea serialelor tv (îndeosebi, cu toate că sunt în scădere, a telenovelelor) și la activitățile de pe latura umană (scrisori, etc), etc iar bărbații triumfă la gătit, interesul acordat politicii și a știrilor de ultimă oră, sporturi extreme, etc.
Concluzia nu o trag fiindcă nici nu poate fi trasă din numai atât.Vă las vouă temă să oferiți și alte exemple sau să trageți concluzia finală.
Etichete: fete + baieti, literatura, politica, psihologie, scoala, sport
Aparție de Merită văzut
Încep seria de paralele între băieți și fete, fiindcă suntem foarte diferiți unii de alții în funcție de sex.Nu vreau să favorizez niciunul din cele două sexe prin aceste articole.Nu vreau să demonstrez nici că noi băieții sutnem mai buni decât fetele, nici că ele sunt peste noi cu mult.
În primul material vreau să vorbesc despre iertare.Puterea de a uita și de a ierta e foarte importantă și crucială în relațiile sociale, fiindcă orice om greșește și învață pe tot parcursul vieții.
Atât fetele cât și băieții tratează problema iertării și uitării în cu totul alte lumini, lucru care-i face să se distingă și eventual să rămână surprinși de felul cum omologul de sex opus tratează subiectul.Acum câteva zile am auzit o fată zicându-ne nouă, băieților ceva de genul : “Voi, băieții, vă supărați și vă împăcați foarte repede.Noi, fetele, când ne supărăm ținem mult în noi.”(lucru care până la urmă este adevărat).
Să spunem că într-o relație de cuplu (hetero și straight, firește, să nu înțelegeți altceva) unul greșește și caută iertarea celuilalt..Nu știu dacă v-ați uitat cu toții, dar eu când eram mai mic obijniam să privesc marți seara “Din Dragoste” cu Mircea Radu BRE.Ce să vezi acolo? Mult mai multe cazuri în care fetele sunt supărate și au părăsit partenerul iar în 60% din ele, acestea nici nu s-au mai gândit să se întoarcă (poate numai să vină în vizită pe la emisiune declarând că ele oricum nu se vor mai împăca).Sigur, au fost și situații în care bărbatul din cuplu a părăsit femeia, dar de cele mai multe ori acesta acceptă să o ierte (cazurile când nu o iartă sunt puține iar acolo bărbatul o mai iertase pe femeie de mai multe ori în trecut fără rost).Iar până la urmă nu femeile au inventat fraza “Se iartă, dar nu se uită” ca să mai lase o dâră necurățată în relația normală de cuplu?
Să luăm acum un caz mai general..Dacă eu merg pe stradă și în mod accidental cad ca bolovanu’ peste cineva, provocându-i o cădere grațioasă peste trotuar și julindu-i coastele, de la cine aș putea aștepta să fiu iertat mai ușor, de la o fată sau de la un băiat? Din câte am observat eu, fetele au în instinct ca imediat după ce au pățit un astfel de accident să se uite la persoana în cauză și să-i ghicească pe față intenția.Dacă observă că totul a fost numai din greșeală, cu siguranță că va începe în cel mai scurt timp o serie lungă de înjurături și poate și de încercări disperate de a lovi.Băiatul, pe de altă parte, are puțin mai mult calm și cu toate că sunt șanse să aibă ieșiri cel mult la fel de violente ca în cazul precedent, peste o oră va uita tot și nu va reacționa repugnant la insistențele mele de a recomunica.
Să aducem discuția la un nivel mai superior și să presupunem ca eu, supărat și ofuscat, mă apuc și înjur cum îmi vine pe moment.Cine mă iartă primul, fata sau băiatul?
Aici lucrurile diferă radical..Sunt foarte mari șanse să nu am nevoie de iertare de la băiat (cum el probabil nici nu se va supăra de la înjurătură) iar dacă am, în cele mai multe cazuri mi-o va da uitând cu totul, în câteva minute, ce-a fost .Ce se întâmplă, pe de altă parte, dacă mă bate Dumnezeu și ajung să arunc vorbe proaspăt culese din zona neuronală unei fete? Pentru a primi iertare din această parte, fie va trebui să-mi cer scuze și să-i spun că a fost fără intenție sau să am răbdare și să mă port frumos cu ea, păstrând totuși o limită.
Concluzia cea mai potrivită ar fi citatul prezentat anterior în care chiar o fată admitea că sexul feminin este mai sensibil la orice fel de ofensă și mai insensibil la a ierta.Să nu uităm că, până la urmă, atât fetele cât și băieții trăiesc în societăți ușor diferite iar genetica fiecăruia nu e aceeași.
Etichete: fete + baieti, iertarea
Aparție de Merită văzut
Pagina 1 din 11
