Hip-hopul este o muzică cultă. De cele mai multe ori versurile dintr-o melodie de acest gen au o însemnătate peste măsura tonului în care sunt cântate și a vulgarității, uneori excesive, care umple versurile. Ca un fenomen interesant de observat mi se pare modul în care hip-hopul este perceput de adolescentul contemporan, fiindcă de multe ori acestuia nu i se moaie picioarele decât după partea fizică a melodiei.
Recunosc că nu sunt un fan înfocat al hip-hopului (cum eram acum câțiva ani), recunosc de asemenea că am pierdut de mult firul artiștilor cunoscuți din hip-hopul românesc, dar când mai ascult câte-o melodie (mai rar) de la vechii mei favoriți (Paraziții, B.U.G. Mafia, Bitză, etc), obijnuiesc să o reascult de mai multe ori ca să pot să preiau întregul conținut, după cum caută artiștii să ni-l transmită.
Unii se etichetează ca hip-hopperi înfocați, dar pe lângă stilul vestimentar și pe lângă acel mp3 player de care nu mai vor să scape, nu prezintă că ar fi aflat mare lucru din muzica lor de sânge.
Nu am făcut sondaje, și nici nu am căutat, dar unele lucruri mi se par clare…Dacă vorbim în procente, nu cred că peste 20% din fanii Paraziții citesc cărți, înțeleg sărăcia din țară și situația noastră pe plan mondial (deși versurile Paraziților sunt pline de conținut ce vizează problemele pe care le-am amintit, în special melodiile Instigare la cultură și Mesaj pentru Europa). Câți, oare, înțeleg pe deplin ultimul single “Noi vrem respect!” pe care cei trei l-au lansat de o lună? Câți știu de unde au extras Paraziții frazele “Iarna nu-i ca vara”, “interesuri” sau către cine fac aluzie când spun “Cu toate că va fi greu să nu minți in capania electorală” (spusă în original de Crin Antonescu, dovedind curaj de a recunoaște în fața electoratului un adevăr general despre om și o voință de-a nu minți), “Promitam să ne vedem din 3 în 3 luni în Piața Universității” (Traian Băsescu), “Promit că voi face autostradă suspendată peste București” (Sorin Oprescu) sau “Promit că vom da 20.000 de euro tinerilor care se întorc acasă” (Mircea Geoană, frază rostită cu o falsitate exagerată) ? Tot în procente, câți dintre ascultătorii lui Sișu și Puya înțeleg mare lucru din ultimile două melodii ale trupei ? Știu oare 15-20% ce țări se află în Balcani sau știu măcar 30-40% engleză cât să înțeleagă fraza “I can change the world” ?. Dintre cei care pot înțelege fraza, câți pot să-și dea seama că ea sugerează publicului să se schimbe pe el însuși, fiindcă numai așa schimbă lumea (ceva ca în Man in the mirror de M. Jackson), schimbarea sugerată fiind să nu mai privească toate posturile gen OTV și TarafTV ?
Din nefericire, tinerii hip-hopperi râd la glume proaste, scupiă și aruncă cu hârti pe jos, poartă șepci și haine largi doar ca să pară duri, folosesc violența ca să-și rezolve problemele și să se fălească la prieteni și nu prea deschid cărți decât la școală, deci în concluzie extrag numai ce poate înțelege orice cap pătrat și folosesc ce știu numai după cum le vine bine.
S-a gândit, până acum, vreun artist al genului să corecteze această eroare, s-a gândit vreun hip-hopper care se încadrează în procentul mic al acelora care nu ascultă muzica asta degeaba să facă un site sau blog în care să explice versurile melodiilor, s-o fi gândit cineva că mase bune de oameni sunt conduse în direcții greșite de un lucru care ar trebui să-i facă mai buni? Eu cred că nu, dar poate mă contraziceți.
Nu e de ajuns că ni se plâng mămicile și tăticii de foame și de criză, ni se plânge acum și Microsoft-ul că nu ne facem cont pe Live, că nu folosim motorul lor de câutare și că o ia în bot prea bine de la Google et Co. în ultimul timp.
Bătrâna companie făcătoare de minuni în domeniul PC-uri încă se mai ține după ce a pierdut atâta teren. Internetul este din ce în ce mai Googleit iar din cauza influenței sale prea mari în viața noastră, Google începe să sfărâme Microsof-ul folosind un divite-et-impera de efect. Internet Explorer poate să vină lejer pe orice versiune de Windows în variantă preinstalată, cât timp lumea largă îl utilizează sub 50% rămâne pericolul să devină un element minoritar, iar timpul nu-i oferă vreun avantaj. Iar ca să fie treaba treabă, marele dublu O anunță că va bombarda piața și cu un sistem de operare ce se anunță să aibă incluse numai aplicații Googleite gen Chrome.
Zvâgnirile de la Microsoft s-au resimțit și în orașul meu și le-am înțeles atunci când profesorii ne-au pus la curent cu “cum stă treaba”. Ce mi se pare mie evident și sigur : Microsoft a ajuns la paranoia și crede că dacă vine prin școli și ne abordează, va reușii să stopeze efectul drogului Google, fiindcă schimbă radical primele noastre contacte cu lumea www-ului. Apoi, ca să se umilească și mai mult, mai pune și niscavai boșorogi de vârsta a III-a să țină un mouse în mâna lor tremurândă și să-și creeze un cont de mail folosind clientul Live.
Nu, Bill. Obijnuiește-te cu ideea că noi oricum am auzit de Gmail,Yahoo Mail și toate cele înainte să fi știut de existența unui Live, iar pensionarii au altele pe cap și nu au timp să arate și nepoților ce-i înveți.Lumea e într-o continuă schimbare și că ce e mult strică. Deja modernul e cu totul altceva iar generația nouă tinde spre Google, Yahoo și serviciile în minoritate dar puternice (Twitter, Facebook, etc). Fost-ai lele cât ai fost, trebuie să ne obijnuim cu ideea că partidul politic Microsoft al internetului este ciumpit crunt de opoziția necruțătoare.
Nu te simți mai bine ca User să folosești și altceva decât un timpar standard gen Vista-IE7-LIVE ? Nu e mai bine să iei câte puțin din fiecare și să-ți formezi optimul tău ? Nu e cazul să priceapă și alții asta ?
Când transmiți un mesaj umanitar o faci din două motive : ori vrei să te dai mare că te interesează problemele globului pământesc și că-ți place să ajuți ca să-ți faci o imagine mai bună (de văzut Madonna) ori ai trăit pe propriul corp niște experiențe neplăcute și chiar te interesează, motiv pentru care te exprimi folosind mesajul.
Nu m-a interesat să știu prea multe despre viața personală a lui Michael Jacskon, decât de mesajele lui de bine pentru omenire pe care le transmitea la concerte sau în piesele oficiale și televizate. Nu cred că e cineva care a ascultat Michale Jacskon și care nu a învățat ceva bun de la el, poate numai cei care oricum nu cunosc engleza, fiindcă esența melodiilor lui este clar și bine expusă : “stop relelor”. Toate temele de bază ale secolului 20 și 21 au apărut în albumele muzicianului, de la războiul rece și genocid până la violența pentru o femeie și dorința de unitate spirituală a tuturor copiilor de pe glob (temă pe care numai americanii o propun în mod repetat).
Întrebarea e : au reușit toate aceste voci ale solistului să ne facă mai buni ? Un procent mare al publicului lui Michael a fost și este încontinuu interesat de el ca persoană fizică și de viața sa personală mai mult decât de ce o fi vrut el să exprime într-un hit ca “Earth Song”, “Heal the world” sau “Man in the mirror”. Acel procent a fost cel care a aruncat cu lopețile de bani peste niște jurnaliști ca cei din echipa TMZ sau peste niște scriitori amatori care încearcă să-și facă debutul adunând mai multe informații la olaltă, adăugând o esență de subiectivism și editând un material.
A reușit Michael să schimbe măcar puțin lumea, folosindu-se de vocea lui arhiapreciată pe lângă care se furișa un mesaj pentru schimbarea în mai bine?
Întotdeauna am fost și voi fi adeptul occidentului și al occidentalizării, întotdeauna voi fi ruso și ungaro – fob, întotdeauna voi fi împotriva extremismului (fie că-i de dreapta sau de stânga) și întotdeauna voi fi un fan înfocat al Americii și a tot ce ține de aceasta.
Visul american, al cetățenilor care stau pe iarbă la un picnic, mănâncă Hot Dog și sunt liniștiți fiindcă au ordine în viață (atât în cea socială cât și la muncă), ce poate fi mai frumos și mai nobil ? Parcuri verzi, copii, oameni care se distrează fiecare după cum știe și poate, nu e o imagine și un ideal demn de apreciere ? Cine suntem noi sau australienii să furăm un așa univers și să-l numim ‘visul european’ sau ‘visul australian’, nu toți tindem să ajungem cât mai aproape de fotoliul lor ?
Ce cărți din puținele pe care le-am citit eu puteau fi cele mai frumoase și cele mai memorabile dacă nu cele scrise cu cerneală de dincolo de oceane ? Cum s-o uiți pe Harper Lee și pe pasărea ei cântătoare, pe Salinger care veghea lanul de secară, pe Bonte care l-a ucis pe Unchiul Tom în final sau pe Mark Twain care se tot copilărea prin Tom Sawyer sau prin Huckleberry Finn? Nu cred că-i voi uita vreodată și nici viața din acele locuri care în unele romane mi s-a arătat a fi un vis pentru orice european.
Cum să nu te atragă o țară care a înfrățit toate popoarele lumii de mai bine de 100 de ani într-un singur stat, cu o singură monedă, cu o singură limbă oficială și într-un mod democratic ce a trecut prin două războaie grele fără să se clintească măcar.Cum să nu te uiți în sus spre lumea nouă care s-a transformat într-un model nu numai pentru noi, europenii, ci și pentru toate națiile asiatice care nu-și pot depășii propriul impas antipopular?
Muzica, cum poți să nu o vezi? Pe Green Day care explica toate nocivitățile societății americane ce ar fi pentru noi ceva pur și simplu normal sau pe Bob Sinclair care foarte bine a idealizat ideea înfrățirii între toate popoarele lumii prin copii. Din muzică iese adrenalina care ai simți-o când ai fi noaptea într-un oraș al luminilor dincolo de Mississippi, simțind cât de frumos este în cea mai tare țară din lume.
Iar după toate astea la care adaug și ciuda ce-o văd la Români și la restul europenilor (ciuda că o singură țără depășește nivelul de trai al unei întregi omeniri, ciuda și falsa consolare că situația lor se va destabiliza cât de curând), simplu nu văd cum poți să fi atât de orb și să nu vezi că occidentul este la mama lui acasă în marea Americă.
Am primit altă leapşă de la amicu’ meu ungur,H!dr0g3n,pe care n-o pot refuza fiindcă e prea interesantă.Provocarea e să scriu ce-mi ocupă tot timpul.Să începem:
Şcoala: 7-8 ore pe zi fără să băgăm la socoteală devoir-urile care dacă le-aş face pe de-antregul mi-ar mai trebuii încă atât.
Mâncatul:Să zicem că şi ăsta ar ocupa o oră pe zi.Dimineaţa cerealele iar la prânz ce mai găsesc prin frigider.
Drumurile:De la şcoală şi-napoi…Dimineaţa iau taxi dar când vin fac cca. 30 de minute pe drum la pas rapid.Până la urmă nu-i vina mea că şcoala care am ales-o e la 4 km depărtare de mine.
Dansul:Mă găsii să dau vina şi pe asta.Lecţiile de dans ocupă cam4 ore pe weekend dar vă daţi seama că o oră sau chiar două după lecţii nu mai sunt bun de nimic.
Pregătirile:Fac şi de-ăstea fiindcă dacă m-aş lăsa pe mâna profilor de la clasă s-ar alege praful.Şi ele-mi reţin 6 ore pe săptămână.
Calculatorul:Faptul că scriu pe blog,că mă uit pe internet de ce mai e nou,că învăţ capitalele lumii de pe un joc interactiv,s.a.
Reading-ul:Nu pot da timp exact pentru cât ocupă cititul,dar nu m-aş simţii bine dacă nu aş mai răsfoii cărţile de informatică,limbi străine sau romanele măcar odată pe zi.
Nu am link-uri pentru prea multe lepşe aşa că o să le pasez şi la unii comentatori:Carmen,Florin Mihai,Chibreta.
Dacă tot am introdus adiniauri noţiunea de e-learning,vă prezint aici un produs,care mie mi se pare excepţional,din această gamă modernă,şi anume lecţiile audio pimsleur pentru învăţarea limbilor străine.
În ziua de azi e musai să şti să vorbeşti cursiv o limbă străină de importanţă internaţională iar aceea este în mod evident,pentru aproape oricine,engleza.Cu toate astea nu oricine cunoşte engleza iar unele popoare ţin morţiş la limba lor(dacă staţi în ardeal,nu-i cazul meu, luaţi aminte la satele maghiare şi la cât de bine cunosc româna),cum ar fi nemţii, aşadar este importantă şi cunoaşterea parţială a altor limbi străine decât engleza.
Lecţiile pimsleur sunt făcute pentru populaţa americană(care e mult prea leneşă să înveţe limbi străine din cărţi,mai bine stă la pc şi ascultă o povestioară) dar sunt descifrabile pentru orice cunoscător al limbii engleze iar metoda de învăţare este uşoară şi psihologică,fiind repetate de multe ori cuvintele şi pronunţări.Vocea naratorului este în general o voce bărbătească care ne introduce în detaliile conversaţiei,ne explică ce înseamnă fiecare cuvânt în parte şi ne pune întrebări la care aflăm răspunsul după câteva secunde în care se presupune că l-am pronunţat cu voce tare.Limbajul folosit este tot timpul formal(dumneavostră+verbe la plural) şi uneori(de obicei în limbile mai profund studiate) sunt introduse expresii şi elemente din cultura acelei ţări.
Structura este destul de interesantă.Un pachet are unul sau mai multe volume iar un volum are de la 10 la 30 de lecţii ,fiecare lecţie având circa 30 de minute.Sunt studiate toate limbile lumii oficiale,inclusiv cele mai mici ca irlandeza,româna,ucraineana,bulgara iar cele mai importante beneficiază de un studiu mult mai aprofundat.Germana,de exemplu conţine 5 volume,franceza 3 iar chineza 2 pachete:unul pentru dialectul cantonez iar altul pentru cel mandarin(peste 3 volume,dar şi în jur de 1 miliard de vorbitori nativi).
Cât de corecte sunt lecţiile nu pot să spun fiindcă nu le-am studiat eu pe fiecare în parte(am studiat doar puţin din franceză şi germană) dar pot să zic că la limba română nu mi-a plăcut cum începea lecţia 10 în care auzeam “George,aş vrea să mănânc cu dumneavoastră” dar se scuză fiindcă este limbă mică,neâsemnată şi cu vorbitori puţini.
Lecţiile pimsleur se găsesc de comandat pe Pimsleur Approach sau pe Amazon.Com dar nu este exclus să le găsiţi şi gratis pe internet.
Dacă cumva există doritori de-a învăţa altă limbă străină decât engleza printre voi nu ezitaţi să lăsaţi un comentariu iar eu voi trimite pachetul cerut la adresa de mail cu care îl veţi lăsa.
