Se spune că vesticii sunt cei care lasă rasismul să-și manifeste influența și în secolul 21, dar eu cred că în unele momente din timp, interpretările “minților strălucite” au fost primele care să aducă problema în prim plan. Vreau astăzi să dezbatem puțin pe seama clipului de pe youtube găsit de mine, fiindcă un user acuză desenul animat în cauză de rasism.
Interpretarea desenelor animate nu o puteam desăvârșii când eram copil, dar acum când revăd câte un episod, o fac cu mai multă atenție. E cât se poate de evident că unui copil de 5-7 ani care vede acest episod de desene animate nu o să i se aprindă niciun bec la scăfârlie și să se ducă la părinți să le spună că el se uită la desene subliminale care au defapt două înțelesuri.
Punctul în acest desen, de unde poate începe interpretarea realistă mi se pare acela în care copii se strecoară în casa lui Moș Crăciun. Aici, din cauza pantofilor săi, copilul olandez face foarte mult zgomot, lucru care-i deranjază pe ceilalți. Totuși, ca să fie rasism, copilul trebuia dat afară din casă de ceilalți, nu ajutat să nu mai facă zgomote nedorite fiindcă în acest caz singurul lucru de interpretat ar fi idealul american în care toți copiii lumii se întâlnesc, își dau mâna și se împrietenesc. Idealul acesta nu este portretizat numai în segvența acestui desen, ci apare și în videoclipurile lui Bob Sinclair și în romane de peste ocean precum “De veghe în lanul de secară” (în care idealul protagonistului este să vegheze copiii care se joacă în lan).
După ce copiii intră în casă, alt punct în care poți interpreta ar fi acela în care fiecare copil alege ceva de făcut ca Moșul să se trezească într-o casă mai curată. Aici, cei mai bătăori la ochi sunt negrul care curăță pantofii și mongoloidul care calcă rufele. Deși unii pot zice că aici este rasism curat, eu cred că din moment ce niciunul nu spală closetul, nu rămâne inutil și din moment ce toți trag frânghia care-l ridică pe Moș cu cearceaf cu tot (muncă colectivă), singurul lucru de observat este că toți au calități comune, că fiecare are unele particularități și că uniți pot face lumea mai bună (în cazul ăsta, lumea este casa de la Polul Nord).
Nu cred că prin desenul animat de mai sus copiilor li se insuflă întoarcerea la trecutul rasist al SUA sau că xenofobia are meritele ei, nu cred că un desen animat așa vechi voia să răspundă sutelor de desene de îndoctrinare ale comuniștilor și nu cred că are rost să criticăm așa de mult în ziua de azi tot ce ține de America
Trebuie să recunosc că în unele situații mă sperii pe mine însumi. Orele de cultură civică din clasele 5-8 nu m-au ajutat prea mult să-mi dau seama cât de dubios pot fi în unele situații, cu sau fără voia mea.
Nu știu de unde, dar se pare că am o repulsie mare față de mâțe, motani și tot de înseamnă mieunat. Văd o mâță pe stradă, îmi stă în cale la un metru distanță, după puțin timp și după ce-mi aude tropăitul o ia la sănătoasa fără să se mai întrebe dacă i-aș fi dat sau nu un șut de ar fi ajuns mai repede la adăpost decât dacă ar fugi. Evident, nu aș fi făcut asta. De ce s-o trimit la adăpost când strada este circulată ca întotdeauna și niciun șofer contemporan nu și-ar încorda nervii pentru a pune un stop la timp cât să salveze o felină idioată ?
Acum mult timp, îndrăgeam o pisică pentru că era singură și flămândă. După ce i-am dat de mâncare și am alintat-o un timp, javra a vrut să fie mai independentă și nici că mi-a mai ieșit în cale. La țară pot să fiu cât de obosit vreau, seara nu pot să dorm cât am nevoie fiindcă o felină dă târcoale porumbeilor iar cățeii rămân cu alarma pe on toată noaptea..Ale dracu mâțe…
Și, mă rog, de ce n-oș avea boală și pe câinele meu de la țără? M-a mușcat odată și a vrut să mă mai muște de vreo 3 ori, i-am dat de mâncare până și caviar (în orice caz, în cantități mici) și l-am spălat cu șamponul și peria. Ba i-am băgat și coada în piatră vânătă și l-am dat și cu apă oxigenată ca să nu zică că nu s-au făcut experimente pe el. Nu mă văd să am boală pe câine, doar simt că mă iubește, chiar și în felul lui. Văd cum ar zice “hai să ne jucăm și să mă mângâi” când mă vede, în loc de “hai să-mi dai să mănânc și să torc în nesimțire”. Văd cum mârâie ca un copil mic când i se pare că cineva ar avea conturi de reglat cu mine (chiar de i se pare numai), văd că atunci când vrea să-și infigă colții o face fiindcă este ținut în zgardă și e frustrat, văd asta, într-o măsură ajung să-l înțeleg.
Nu mă interesează ce zice lumea și dacă mă urăște pentru că nu îndrăgesc specia pisicii, dar eu rămân la ideea că dintre o mâță și un câine, îi aleg pe amândoi numai să văd mâță sfâșiată în bucăți și cu poftă de câine.
Astăzi vreau să vă povestesc un caz ce nu se poate întâmpla decât într-o societate de români, și probabil numai într-o societate atât de nepăsătoare ca cea oltenească.
O aripă minoră din IPJ-ul Mehedințiului întreprinde de ceva vreme mai multe activități dedicate unei campanii anti-violență.Întâmplarea a făcut ca și eu să fiu spectatorul uneia, iar o anume situație mi-a lăsat un gust ușor amărui în gută.
După ce lumea a sosit, s-a așezat frumușel pe scaune și spiritele au devenit destul de calme, coordonatorul a început să facă prezența orașului pe licee (fiindcă proiectul se adresează în special tinerilor).După licee, au urmat și instituțiile afiliate printre care și cel de combatere a discriminării femilor.
Oare ce să vezi? Reprezentanta acelei instituții a scos un frumos “prezent” fix din ușă, stând în picioare.Și de ce să mă mire situația asta tragi-comică? Am văzut în România și mașini de salvare lovind oameni, și mașini de pompieri luând foc, acum văd și o membră a unei organizații de anti-discriminare discriminată pe față, forțată de respect și (probabil) de interes să stea la ușă cu gleznele obosite.Ba hai că domul cameraman mai și închide peste vreo 5 minute ușa, ca pe un obstacol care îi stă în cale și îl împiedică să-și mobilizeze mâna pentru o filmare de calitate maximă.
După ce ultimul gest îi scoate pe organizatori din toate gândurile paralele cu situația creată, oamenii încep să se mute câte doi pe scaun iar 3 scaune pentru dânsa și pentru încă două doamne rămân libere.
Deci, să arătăm în continuare cu degetul către europenii din vest ce discriminează rromii și românii, să mai zicem cât de mult ne urăsc ungurii, dar neatențiile mici și importante să le lăsăm în voia lor.
