Se spune că vesticii sunt cei care lasă rasismul să-și manifeste influența și în secolul 21, dar eu cred că în unele momente din timp, interpretările “minților strălucite” au fost primele care să aducă problema în prim plan. Vreau astăzi să dezbatem puțin pe seama clipului de pe youtube găsit de mine, fiindcă un user acuză desenul animat în cauză de rasism.
Interpretarea desenelor animate nu o puteam desăvârșii când eram copil, dar acum când revăd câte un episod, o fac cu mai multă atenție. E cât se poate de evident că unui copil de 5-7 ani care vede acest episod de desene animate nu o să i se aprindă niciun bec la scăfârlie și să se ducă la părinți să le spună că el se uită la desene subliminale care au defapt două înțelesuri.
Punctul în acest desen, de unde poate începe interpretarea realistă mi se pare acela în care copii se strecoară în casa lui Moș Crăciun. Aici, din cauza pantofilor săi, copilul olandez face foarte mult zgomot, lucru care-i deranjază pe ceilalți. Totuși, ca să fie rasism, copilul trebuia dat afară din casă de ceilalți, nu ajutat să nu mai facă zgomote nedorite fiindcă în acest caz singurul lucru de interpretat ar fi idealul american în care toți copiii lumii se întâlnesc, își dau mâna și se împrietenesc. Idealul acesta nu este portretizat numai în segvența acestui desen, ci apare și în videoclipurile lui Bob Sinclair și în romane de peste ocean precum “De veghe în lanul de secară” (în care idealul protagonistului este să vegheze copiii care se joacă în lan).
După ce copiii intră în casă, alt punct în care poți interpreta ar fi acela în care fiecare copil alege ceva de făcut ca Moșul să se trezească într-o casă mai curată. Aici, cei mai bătăori la ochi sunt negrul care curăță pantofii și mongoloidul care calcă rufele. Deși unii pot zice că aici este rasism curat, eu cred că din moment ce niciunul nu spală closetul, nu rămâne inutil și din moment ce toți trag frânghia care-l ridică pe Moș cu cearceaf cu tot (muncă colectivă), singurul lucru de observat este că toți au calități comune, că fiecare are unele particularități și că uniți pot face lumea mai bună (în cazul ăsta, lumea este casa de la Polul Nord).
Nu cred că prin desenul animat de mai sus copiilor li se insuflă întoarcerea la trecutul rasist al SUA sau că xenofobia are meritele ei, nu cred că un desen animat așa vechi voia să răspundă sutelor de desene de îndoctrinare ale comuniștilor și nu cred că are rost să criticăm așa de mult în ziua de azi tot ce ține de America
Blogul meu a găzduit suficiente subiecte politice până acum și nu mai doresc să continui. Prefer, de-acum încolo, să vorbesc numai cu prietenii despre politică și să postez pe blog orice altceva. Ce îmi întărește și mai mult decizia este faptul că politica și religia separă societatea în bucățele foarte mici, ce sunt manipulate și controlate de către autorități. Divite et impera funcționează foarte bine și în epoca contemporană.
Vreau să trec în revistă niște ultime concluzii subiective din campania electoală înainte să spun adio politicii postate pe blogul personal…
Deși am ținut cu Crin Antonescu, acesta n-a avut suficientă susținere pentru a intra în turul al II-lea. Pe internet, locul unde intră tinerii și intelectualii, acesta câștiga adesea primul loc în toate sondajele (în majoritatea sondajelor avea peste 35%), dar cum moșii și babele nu intră pe internet, sondajele n-au cuprins eșantionul semnificativ al țării. După ce l-am dorit atât de mult la cotrocenti, am ajuns (în turul al doilea) să regret acest lucru și să mă resemnez făcând o paralelă între cei 2 finaliști, încercând să-mi dau seama care ar reprezenta răul cel mai mic.
Contrar tuturor opiniilor superficiale prezentate la televizor, mi-am dat seama că răul cel mai mic este Traian Băsescu. Personaje precum Mircea Badea au lăsat repulsia față de actualul președinte să le ajungă la tâmple încât să fie în stare să-l voteze și pe Geoană numai ca să scape de Băsescu. Eu, împreună cu marea majoritate a tineretului citit și cu gândire vestică, m-am gândit că Băsescu trebuie schimbat până la urmă, dar cu cine să-l schimbăm? Cu un prostănac marionetă, cu un om care ascunde în spatele lui cel mai mârșav partid din istoria postdecembristă a României? Un personaj loial, umil și supus propriului partid și, în special, oamenilor care au transformat românia într-un beci al Europei? Un personaj care dă cu piciorul tuturor eforturilor depuse, în alte mandate decât ale lui Iliescu, pentru a îmbunătăți relațiile româno-americane vânzându-ne la ruși? Nu, mai bine stăm pe loc încă 5 ani decât să ne întoarcem în trecut și s-o luăm ulterior de la capăt. Și a ieșit Băsescu… (more…)
Pentru ca 7 romani din 10 vor sa scape de Basescu si eu sunt al optulea si tu ai putea sa fi al noualea iti spun ca La Brasov Votam Mircea Geoana!
Totul a început de la un mesaj de spam care denotă seriozitatea candidatului precum și a simpatizanților acestuia. A fost de ajuns un click pentru a trimite comentariul la coșul de gunoi. Comment-ul a fost urmat și de un link care m-a influențat cel mai mult în a redacta articolul pe care îl citești acum.
Nu pot să nu ofer link către ce anomalie am găsit, fiindcă vreau ca tot omul zdravăn să vadă cum poate duce o simplă activitate către o adevărată prosteală în public (blogul este alstimatului domn Alex Goga). Acest copil distrus și-a făcut blog cu numele propriu numai pentru a-l preamări pe Mircea Geoană, idolul său, singurul lui scop ca ființă în univers. De la header-ul roșu până în partea de jos a paginii veți găsi numai materiale scrise din suflet pentru șefu’ mare. Pe lângă aberații de genul “ai plâns vreodată de fericire ?” mai găsiți și argumente serioase pentru a-l vota pe liderul comunist, dintre care 100% sunt de forma ‘jos băsescu’ (n-am respect pentru el ca să scriu cu literă mare).
Eu am spus că-l voi susține pe Crin Antonescu de-alungul întregii campanii electorale și voi mai aminti de el și după ce iese președinte. Diferența este că eu am limite. Nu mă apuc să colorez blogul în galben, să inventez fraze plictisitoare sau să forțez promovarea prin mijloace neortodoxe (folosind spam-ul, ca boul de odinioară). O diferența destul de mare, una ca de la cer la pământ și care separă seriosul de ridicol. Niciun om normal la cap și cu un minim de educație nu ar vedea acea mizerie internautică drept un mod de promovare a lui Geoană. Eu îl susțin pe Crin nu că-mi place fața lui, că am ceva de câștigat (nu sunt înscris la partid ca idolul de mai devreme, să știți), ci fiindcă este singurul candidat care are o avere modestă și umană pentru un parlamentar, care propune un independent la a doua funcție în stat, care nu ocolește răspunsurile la întrebări și fiindcă până acum nu am avut niciun președinte de la PNL (vă reamintesc, principiul de bază al democrației este schimbarea, iar președinți și guvărni PSD-iste am tot avut).
Votați-l pe Geoană, fiindcă 8 ani de zile președinții PSD cu guvernele lor cu tot nu au mărit salariile cu un leu. Votați-l pe Geoană, fiindcă va veni la un șpriț cu voi pe la sărbători. Votați-l pe Geoană, fiindcă este pe mână cu Iliescu și fiindcă dă 20.000 € românilor care se întorc acasă.
Votați-l pe Geoană, fiindcă acest împătimit al său a pus și un filmuleț pe Youtube (click aici) ca să ne implore să o facem (scuzați-i fața de manelar, corpolența nesimțită și vocea pițigăiată, așa arată în general votanții lui Mircea Geoană). După ce vă delectați cu materialele care vi le-am pus la dispoziție, folosiți adresa de mail pe care o vedeți în header pe blog și exprimați-vă (că doar de-aia ne-a pus domnișorul datele de contact așa la vedere).
Afișele electorale au început să-și facă apariția și prin orășelul meu. La fiecare colț de stradă ajung să pot ochii un panou presărat cu moacele candidaților pentru postul suprem de la Cotroceni. Acești disperați fără limită o să ajungă să ne sufoce din nou cu plasele, șorțurile și toate celelalte bunuri care ni le dau să ne cumpere opinia și libertatea. Îi urăsc pentru asta.
Băsescu-mi rânjește cu viclenia lui vulpească cu care a păcălit acum 5 ani o țară întreagă. “De ce le e frică, nu scapă”… Stai liniștit, ai tu șanse bune să nu scapi în spatele gratiilor dacă pierzi cursa supremă din toamna asta. Le-am zis tuturor care-l votează pe Băsescu (majoritatea fac parte din plebea care nu are oricum nicio opinia, drept pentru care nu o s-o asculte nici pe-a mea never ever) : Vreau schimbare, vreau altceva, e timpul să ne luăm România înapoi. Să-nțelegi păgâne, ți-a sunat ceasul..
Și mă simțeam ieri dimineață de parcă aș curăța orașul de toate afișele care-mi măresc repulsiunea. Când trec pe lângă un panou mă și văd cu unghiile prin afișele lui Băsescu și ale lui Geoană și trăgând mâna repede ca să nu ating vreo pată de culoare din afișul lui Crin Antonescu. Până la urmă, băiatul ăsta are un singur afiș (nu ca Băsescu și comunistul de Geoană cărora de-abia le ajung două), afiș pus de multe ori izolat de ale celorlalți doi.Nu l-am văzut niciodată la festivale religioase ca să le politizeze sau pe la colț de stradă împărțin plase galbene.
Dar nu, nu o să rup niciun afiș electoral și asta fiindcă rupându-le nu aș face decât să dau satisfacție foștilor FSNiști. Ce bine s-ar simți PD-L și PSD Mehedinți să dea la știri cum le dispar toate afișele și cum rămân numai ale lui Crin. Ce convinsă ar fi plebea că defapt Crin este numai un șarlatan dictator care nu respectă opinia politică diferită a altora. N-am de ce să trag în jos numele persoanei pe care o susțin, și nici n-am s-o fac. Poate nu-mi dau seama acum, dar nici eu nu mi-aș putea ierta-o vreodată, fiindcă n-am cum să cer o altă Românie din moment ce eu, ca simplu minor sub 18 ani și neînscris la simatizanții vreunui partid, fac tot ce-mi stă în putere să provoc conflicte și competiție neloială ! N-am de ce să fiu ca toți ceilalți și să dau satisfacție inamicului, n-am de ce și n-am nimic de câștigat, ba din contră.
Cu ceva timp în urmă am auzit fraza asta și de atunci am tot refletat la ea în momentele libere. Nu știu sigur, dar după cum aud de la alții și după cum am văzut din propria experiență, în zona Olteniei sunt cei mai mari discriminatori până la naționaliști și xenofobi.
Îmi cer scuze cititorilor de la răsărit de Carpații Orientali până la apus de Nistru, poate se simt indignați de titlu, dar eu nu scriu acest articol pentru a-l preamări, ba din contră.
Personal, pot zice că n-aș putea scoate o asemenea replică de incult și bădăran din gură. Numai gândindu-te puțin, îți poți da seama cât de mult contribuie Moldova la cultura României : cel mai înalt vârf din România, Moldoveanu, cea mai măreață figură istorică din România, Ștefan cel Mare, omul de bază al statului român, Alexandru Ioan Cuza, etc. La olimpiadele naționale după un bucureștean care ocupa primul loc, urma întotdeauna un moldovean, iar la gimnaziu moldovenii nici nu discutau.
Și până la urmă, cine seamănă în mințile plebei ura asta tâmpă dintre ei și ei înșiși? Când te gândești la românii din Moldova (fiindcă nu există moldoveni de jure), în mare parte graiul cu acea intonația sinusoidală iar de dincolo de Prut, rusismele. De sărăcie nu vorbesc prea mult fiindcă nicio zonă a țării nu se află în lux iar dacă compari un oraș ca Iașiul cu orice oraș mare din Oltenia, fi convins că mai mare sărăcie găsești în țara Oltului.
Om fi noi tineri, dar nu oricine trăiește în prezent ca să vadă că ne îndreptăm către o Europă unită care vrea să ajungă cu anti-discriminarea măcar la nivelul american. Oameni ca aceștia ar trebui duși cu autocarele și lăsați într-o mlaștină din India sau într-un lac glaciar din Siberia (o deportare comunistă pe măsura principiilor lor) cât mai departe de Europa secolului 21.
Noi, postdecembriștii, suntem foarte diferiți și diverși. Comparativ cu vechii noștrii predecesori, am părea chiar diametral opuși dacă nu am ști că tot din același spațiu ne tragem, chiar de timpurile diferă de la cer la pământ.
Știți că n-am trăit nicio secundă în epoca extremistă, dar din filme și din unele cărți mi-am dat seama că tineretul din acea perioadă era foarte omogen, mai mult dintr-o singură bucată. Practic, cu toate că avea libertate într-o anumită limită, mie mi s-a părut că generația postbelică avea toate trăsăturile de îndobitocire spirituală, supunere și în măsuri mai mici unele calități insuflate de regim. Cazurile fericite în care studenții se opuneau discret regimului deveneau din ce în ce mai puține iar asta fiindcă exista acea scânteie de speranță care-o treceau mereu în revistă cei născuți pe vremea lui Carol al II-lea. Totuși, aceste cazuri fericite le numesc numai niște excepții de la regulă fiindcă în viziunea mea, tinerii preluau mereu aceleași însușiri și ajungeau în mare parte la fel.
Acum, noi adolescenții, avem de suportat o represiune din partea celor care au trăit în timpurile lui Dej și ale lui Ceaușescu. Învățați să-și trăiască viața după un anume tipar, cei mai în vârstă ne bombardează cu afirmații de genul “Eu la vărsta ta, aveam alte ocupații” sau “Când eram eu tănăr, nici nu se punea problema să…”. Din păcate sunt foarte puține situațiile în care un vârstnic să se dezică de atitudinea asta vexantă și nu e exclus să-i tragă după ei pe tinerii slabi de caracter și influențabili. Lumea este alta iar tineretul și-a schimbat cu mult modul de viață.
Alt lucru de observat este eterogenismul nostru care acum 30 de ani nu avea vreo importanță așa ridicată. Am observat cum luând în paralel două sau mai multe persoane de vârstă apropiată mie, sunt toate șansele să văd cu totul alte mentalități și idei de fundament, chiar dacă le compar cu mine, nu numai între ele. Fiecare tinde spre a fi mai liber iar sintagma “Unitate în diversitate” pare că e aplicabilă pentru cei care nu au porniri de prejudiciu și antisociale. Nu vreau să laud regimul, dar spre deosebire de cel vechi, acesta ne-a dat libertatea de alegere selectivă și de a vedea și între două extreme. Diferențele dintre noi se observă mai mult la cei de vârste apropiate : dacă mister X și prietenii lui umblă prin cinematografe și pe la concerte de la 15 ani, Z și prietenii lui s-ar putea să ajungă și la 20 de ani fără a vedea proiecția unui film dar să fie amatori de muzică și fotbal. Aici e cel mai interesant, fiindcă apare un conflict de natură internă când X se miră cum Z n-a mers în viața lui la cinema iar lui Z nu-i vine a crede că X nu are prea multe în comun cu muzica. Dacă ajung să se certe sau să colaboreze nu pot să zic la modul general, fiindcă eu am văzut mai mult cazuri de înțelegere reciprocă.
Vreau să aduc, în încheiere, o scurtă paralelă între “United forever in friendship and labor” (=uniți pe vecie în prietenie și muncă, slogan comunist) și “United in diversity” (asta mă gândesc că știți și voi de unde e). Comparându-le, nu vi se pare că exprimă exact ce am scris eu în rândurile de mai sus? Ambele sunt subiective, dar prima își propune o utopie de nerealizat (cum o societate nu poate fi niciodată din numai o bucată) iar a doua propune numai o înfrățire și o înțelegere reciprocă în ciuda diferențelor.
Vouă vi se pare teoria asta bună în mare măsură? Se aplică și în cazul vostru?
Răspunsul e simplu, PSD. Continuând tradiția PCR-ului, PSD-ul își bate joc, îndoctrinează și cumpără tineretul pentru un amărât de 30 RON/zi (ziua de campanie).Toate faptele mârșave ale socialiștilor din românia trebuie constatate :
PSD are cea mai mare organizație de tineret din România. De ce? Fiindcă cumpără minorii cu daruri, bani sau burse. Tineretul nu este deloc promovat la televizor, neavând loc de toți moșii care ies în față
În vacanța de vară, tineretul PSD s-a dus la mare pentru 3 zile și a purtat eșarfe roșii. Cum se numește asta? Badjocoră… Și văd cum tinerii au stat în prima zi mai mult pe drum, au căzut frânți, a doua zi au mers cu eșarfe roșii la gât pe o zi de vară, au petrecut seara cei care mai aveau energie după marș iar următoarea zi, pleacarea…
PSD a votat în parlament ca tinerii să nu primească calculatoare. Nu trebuie să uităm asta.
După ce împlinește 18 ani, simpatizantul devine membru de partid și învață corupția de la A la Z
Să admitem, comunismul ne-a lăsat ca moștenire un mod de gândire foarte prost și care ne pune în inferioritate față de cei din occident. Bătrânii cu care avem tangențe în cotidian sunt foarte influenți și tind să ne insufle o mentalitate învechită și, mai presus de toate, foarte dăunătoare nouă ca persoane sociale. De cele mai multe ori îi putem recunoaște după niște zicale tipice , despre care vreau să vorbesc în acest articol.
Îi las, că oricum cel de sus îi vede..Nu, o mare greșeală. Cine face rău nu trebuie lăsat în pace să scape cu ce a făcut. Dacă va vedea că îi merge și că mereu se alege cu câte ceva, persoana în cauză va continua să facă rău până pe lumea ailaltă. Dacă îi dai celui rău ocazia să rămână pe aceași poziție, el te va ataca pe tine și pe mulți alții încontinuu. Nu cunosc originea exactă a acestui proverb, dar înclin să cred că a fost lansat de propaganda comunistă pentru a stopa repugnanța publicului față de nedreptățile ce se petreceau în țară. Consider că extremiștii de stânga s-au folosit de credința poporului, de prostia lui (atenție, nu spun aici că poporul era prost fiidncă credea în Dumnezeu, ci că lăsa credința să-l influențeze prea mult și nu mai distingea învățătura adevărată de cea falsificată) ca să-i poată manipula mult mai ușor. De remarcat este că oamenii care folosesc în ziua de azi acest fragment sunt de acord și că “Cea mai bună apărare e atacul” și că “Dumnezeu te ajută dacă te ajuți singur”.
Cei mai inteligenți cedează..Iarăși ceva destul de revoltător. Să cedezi când vezi o luptă crâncenă în față și să le dai la toți peste nas cu citatul de mai înainte. Îmi vine greu să mă gândesc cum cineva își lasă de-o parte toate interesele și îi dă oponentului câștig de cauză numai fiindcă este îndoctrinat cu așa ceva. Și aici cea mai logică explicație ar fi regimul totalitar comunist care ne-a presat țara timp de 50 de ani.
