Hip-hopul este o muzică cultă. De cele mai multe ori versurile dintr-o melodie de acest gen au o însemnătate peste măsura tonului în care sunt cântate și a vulgarității, uneori excesive, care umple versurile. Ca un fenomen interesant de observat mi se pare modul în care hip-hopul este perceput de adolescentul contemporan, fiindcă de multe ori acestuia nu i se moaie picioarele decât după partea fizică a melodiei.
Recunosc că nu sunt un fan înfocat al hip-hopului (cum eram acum câțiva ani), recunosc de asemenea că am pierdut de mult firul artiștilor cunoscuți din hip-hopul românesc, dar când mai ascult câte-o melodie (mai rar) de la vechii mei favoriți (Paraziții, B.U.G. Mafia, Bitză, etc), obijnuiesc să o reascult de mai multe ori ca să pot să preiau întregul conținut, după cum caută artiștii să ni-l transmită.
Unii se etichetează ca hip-hopperi înfocați, dar pe lângă stilul vestimentar și pe lângă acel mp3 player de care nu mai vor să scape, nu prezintă că ar fi aflat mare lucru din muzica lor de sânge.
Nu am făcut sondaje, și nici nu am căutat, dar unele lucruri mi se par clare…Dacă vorbim în procente, nu cred că peste 20% din fanii Paraziții citesc cărți, înțeleg sărăcia din țară și situația noastră pe plan mondial (deși versurile Paraziților sunt pline de conținut ce vizează problemele pe care le-am amintit, în special melodiile Instigare la cultură și Mesaj pentru Europa). Câți, oare, înțeleg pe deplin ultimul single “Noi vrem respect!” pe care cei trei l-au lansat de o lună? Câți știu de unde au extras Paraziții frazele “Iarna nu-i ca vara”, “interesuri” sau către cine fac aluzie când spun “Cu toate că va fi greu să nu minți in capania electorală” (spusă în original de Crin Antonescu, dovedind curaj de a recunoaște în fața electoratului un adevăr general despre om și o voință de-a nu minți), “Promitam să ne vedem din 3 în 3 luni în Piața Universității” (Traian Băsescu), “Promit că voi face autostradă suspendată peste București” (Sorin Oprescu) sau “Promit că vom da 20.000 de euro tinerilor care se întorc acasă” (Mircea Geoană, frază rostită cu o falsitate exagerată) ? Tot în procente, câți dintre ascultătorii lui Sișu și Puya înțeleg mare lucru din ultimile două melodii ale trupei ? Știu oare 15-20% ce țări se află în Balcani sau știu măcar 30-40% engleză cât să înțeleagă fraza “I can change the world” ?. Dintre cei care pot înțelege fraza, câți pot să-și dea seama că ea sugerează publicului să se schimbe pe el însuși, fiindcă numai așa schimbă lumea (ceva ca în Man in the mirror de M. Jackson), schimbarea sugerată fiind să nu mai privească toate posturile gen OTV și TarafTV ?
Din nefericire, tinerii hip-hopperi râd la glume proaste, scupiă și aruncă cu hârti pe jos, poartă șepci și haine largi doar ca să pară duri, folosesc violența ca să-și rezolve problemele și să se fălească la prieteni și nu prea deschid cărți decât la școală, deci în concluzie extrag numai ce poate înțelege orice cap pătrat și folosesc ce știu numai după cum le vine bine.
S-a gândit, până acum, vreun artist al genului să corecteze această eroare, s-a gândit vreun hip-hopper care se încadrează în procentul mic al acelora care nu ascultă muzica asta degeaba să facă un site sau blog în care să explice versurile melodiilor, s-o fi gândit cineva că mase bune de oameni sunt conduse în direcții greșite de un lucru care ar trebui să-i facă mai buni? Eu cred că nu, dar poate mă contraziceți.
Etichete: body language, cocalar, engleza, fete + baieti, internet, psihologie, scoala, subliminal
Aparție de Am scris eu asta?
Mi s-a atras atenția (nu o dată) în trecut că poluez aerul cu volumul boxelor mele Genius cumpărate printre primele modele și având, pe lângă sonorul ridicat, și bași puternici.Mi s-a atras atenția (nu o dată) în trecut că mp3 player-ul meu cauzează neplăceri mediului chiar dacă folosesc căști.
Și cu ce ocazie îmi impun mie capitaliștii ăștia sonorul maxim care mi-este permis să-l ating?
Când vine vorba de ascultat muzică în timpul liber din zi, n-ai de ce să te plângi de poluarea mea fonică, fiindcă în primul rând poți ușor să o ignori (fiindcă niciodată nu este excesivă) și în al doilea rând, trebuie să înțelegi că n-am ajuns să-mi trag burta într-un tricou în care aceasta iese pe-afară și într-un baston lipit la mâner cu bandă adezivă. Se poate asculta punk-rock-ul în alt fel având în vedere că este o muzică generatoare de energie? Dacă zici că da, mi-e milă de tine.
Bun, pe lângă asta, ce probleme se ridică de ascult muzica mea pe stradă sau la școală (în pauze ori la orele mai de 2 lei) la niște căști de buzunar dar că dau volumul la maxim și poți să auzi un zumzet dacă chiar ești atât de ocupat încât nimic altceva nu te atrage?
Iar ca să aduc și reflexia negativă, s-or fi gândit cei care protestează atât de mult în fața mea cum ar fi să ascult la fel de tare și la fel de mult dar să schimb calitatea de la rock și punk la manele? Probabil că mulți se gândesc la asta, fiindcă într-un oraș ca Severin o să vedeți multe majorate cu boxele pe geam și cu maneaua la maxim, iar dacă se gândesc, sigur nu se abțin să nu-și modifice figura într-una de ultimul gunoier.
Marea întrebare vine de-abia acum…Ce ascultă nefericiții care-mi limitează (defapt care au intenția să-mi limiteze) volumul dus până la limite? De cele mai multe ori aceștia își încântă urechile cu un house de două strofe, cu niște hip-hop de stradă care promovează incultura (fiindcă există și hip-hop cult) sau cu manele (așa, pe alocuri sau cu scuza că dacă asta ascultă și cei din jur, poate ca să demonstreze că sunt și proști și influențabili..).
Deci..Eu sug sângele poporului? Să fim serioși..
Etichete: body language, cocalar, internet, scoala
Aparție de Grămada cere vârf
Nu oricine se afundă în psihologie şi nu oricine ştie să o şi folosească aşa cum trebuie,fiindcă e o ştiinţă complicată plină de noţiuni cărora mulţi li s-ar părea abstracte.În psihologie sunt folosite multe denumiri dubioase ce până la urmă n-au rol decât în a o structura cât mai solid în mintea învăţăcelului.În acest articol vreau să vorbim despre limbajul corpului(sau aşazisul body language) prin care fiinţa umană foloseşte trupul pentru a comunica trăirile interioare.
Inconştienţi,cu ajutorul instictelor involuntare lăsăm mediul înconjurător să înţeleagă ce părere avem despre un anumit lucru sau ce gândim la un moment dat.Un psiholog adevărat ştie când îl minţim şi ştie când avem ceva de spus şi pur şi simplu nu îndrăznim.Şcoala nu se ocupă cu astfel de studii fiindcă sunt considerate false dar dacă citeşti atent o tehnică dedusă de aceste procedee şi încerci să o testezi,o să ai surpriza să vezi că defapt ramura asta a psihologiei poate fi cea mai valoroasă dintre toate.E cel puţin interesant şi util să scoţi adevărul din cineva fără să-şi dea seama acela că ai făcut-o,să aflii ce gândeşte persoana cu care vorbeşti despre un anumit subiect sau să şti ce caracter are.Nu numai că un antreprenor trebuie să-şi cunoască bine clienţii,dar şi un om de rând trebuie să ştie cât mai multe despre prietenii săi şi rudele apropiate,în felul ăsta putându-se înţelege mai bine cu ei.Un om expert în citirea limbajului corpului nu numai că poate afla câte lucruri doreşte despre cineva,dar poate să-l facă pe acel cineva să-l placă în mai puţin de 10 minute,adaptându-şi personalitatea după a acelei persoane.
O subramură şi mai mică a acestei părţi a psihologiei studiază de asemenea scrisul de mână.Acest lucru l-am făcut puţin în gimnaziu ,mai mult ca un opţional, dar mai ţin minte unele lucruri din el.O persoană în general grăbită şi care tratează orice subiect fără să-l gândească prea mult face literele m şi n ca un u iar o persoană care-şi ascunde trăirile în ea trasează un cerculeţ întotdeauna în jurul semnăturii.
Ar zice nişte deştepţi că vorbesc tâmpenii şi că ce cred eu că realizează ‘body language’-ul nu e omenesc posibil,dar optimismul şi curiozitatea nu-mi permit să las asta de izbelişte,mai ales fiindcă am dat de nişte cărţi explicite şi ilustrate despre aşa ceva.
Etichete: body language, psihologie
Aparție de Grămada cere vârf
