Poveste de cartier
Trei băieţei mai de peste buletin se plimbau cu mâinile în buzunar.Toţi purtau câte-o şapcă şmecheră,’de firmă’,câte-o geacă de fâşi şi toţi mergeau parcă galopând de pe-un picior pe altu’.Deşii se vedea de la o poştă că seamănă unul cu celălalt nu-i prea ducea mintea să găsească un topic comun de discuţie,deci au hotărât să comunice într-un fel mai modern:
Cel din drepta formează o flegmă la secundă şi o ţâşneşte(‘a ţâşni’ nu cred că e tranzitiv 
) geradeaus(drept în faţă).
Cel din mijloc,îndreaptă capul pătrat în sus, înspre est şi aruncă guma din gură ce aterizează pe un gazon îngrijit,bovina crezând probabil în capul lui al sec că a dat un tribut soarelui(fiindcă soarele răsare dinspre est,fireşte).Nu se lasă şi într-o explozie de caracter şi o dorinţă neţărmurită de-a se exprima în lumea asta crudă care nu-i permite să o facă,îl împinge pe cel din drepta,care aproape cade în nişte tufişuri.Satisfăcut de fapta sa,cocalarul cu gura până la urechi scoate nişte onomatopee pe care ar vrea să le numească râs,dar care sunt de o asemenea falsitate încât ai fi prost de-a binelea să crezi că râde cu adevărat.
După ce se ridică din tufişuri,ca să arate că nici el nu e mai bun,celălalt cocalar îl împinge pe cel din mijloc,care se împiedică de cel din dreapta şi împreună cu el,cade pe asfaltul umed de lângă izvorul din Chiselef.
Ce-a urmat e istorie,dar ‘drama’ este într-adevăr o poveste reală.
Etichete: cocalar
Aparție de Grămada cere vârf
