Pot să mă declar american
Să vorbim puțin despre cum ajungem să semănăm din ce în ce mai mult cu Americanii contemporani, fiindcă tindem prea mult să le ajungem la nas iar de când am intrat în U.E., parcă ne-am mutat cu un ocean mai la vest (sau cel puțin așa vrem să ni se pară).
În primul rând vreau să amintesc despre acel Popcorn cu unt care a apărut relativ recent și de care tot românul începe să se îndrăgostească. Mi s-a părut periculos dacă te înveți cu el și mai ales dacă-ți place să te uiți la filme, eu începusem să consum și 2 pe zi în zilele bune în care pierdeam câte ore bune pe noapte ca să privesc un horror înainte de somn. O să mai auzim destul de mult de Popcorn-ul cu unt, asta dacă nu șterge criza lui 2010 orice urmă de floricele de porumb făcute la microunde.
De când am ajuns in the 21st century, parcă toți am început să facem burți. Eu am dat jos, mai prin 2006, vreo 15 kg dar restul lumii e într-o continuă îngrășare. MC-urile nu au ajuns încă în Severin și nici Bila nu avem, dar pizzeriile s-au înmulțit iar eu, de exemplu, am ajuns să comand măcar o pizza pe săptămână, că na dacă m-am obijnuit cu gustul, nu pot fără să rămân cu o dependență., iar reclama de la Ketchup Tomy care merge de minune pe pizza îmi dă târcoale.
Ca să explic de ce țin să spun că “mă declar” american (puțin mai mult ca alții), o să vă zic că m-am alăturat acelora care când au un drum mai lung de mers, preferă adesea să folosească bicicleta în loc de taxi. Poate sunt mai de grabă verde, nu neaprat american, dar o mare parte din copiii lumii noi au bicicletă pe care o folosesc zilnic, îndeosebi la școală.
Cu bune, dar cu foarte multe rele, America a venit peste noi să ne invadeze. Eu sunt prima victimă declarată, le aștept pe următoarele în comentarii să se descrie.
Etichete: vestul și vecticul, viitor
Aparție de Am scris eu asta?
