Pescuit,mai bine nu…
Nu ştiu de ce,dar cu toate că am răbdare de aur şi nervi de oţel,nu pot să mă înţeleg cu sportul acesta.Taică-meu e un împătimit al pescuitului şi de când eram mic m-a învăţat cum stă treaba şi cu ce se mănâncă iar de fiecare dată când mă duceam pe la ţară,era imposibil să nu-l aud pe văru-meu întrebând de undiţe,bejuici,râme sau mai ştiu eu ce.În Severin foarte puţini pescuiesc fiindcă deşii avem Dunărea la o aruncătură de băţ, nu e chiar floare la ureche.Peştii nu trag în zonele de lângă gară sau oriunde sunt oameni.Ca să pescuieşti cu succes trebuie să găseşti un loc fie mai înspre Şimian,fie mai înspre banatul apropiat,mai aproape de Orşova.Cel mai adesea,totuşi, de pescuit dai în zonele rurale,mai ales în satele dunărene iar ca să prinzi peşte trebuie să stai un timp,nu glumă.
Să revenim la activitatea în sine..Stai într-un loc pustiu,te deconectezi cu totul de cotidian,eşti atent mereu la locul momit iar când vezi că trage,tragi şi tu undiţa ca să-l prinzi pe Boby mic,ce risipă de timp!Câte lucruri folositoare pentru tine şi pentru lume nu poţi face în acest timp îndelungat pe care îl petreci la marginea unei ape meditând?
N-ar fi mai bun un sport clasic care antrenează toţi muşchii şi eventual unul cu un obiect al muncii ca să antreneze şi creierul decât această activitate neantrenantă care te-ţi anchilozează încheieturile şi care te face să ai o gândire înceată şi lentă specifică ardelenilor(sorry H2,vorba e din popor)?
Etichete: severin
Aparție de Grămada cere vârf
December 22nd, 2008 la 2:51 am
Ap’i no, daca-i musai comentez si eu ca doar mi’s ardelean
Eu nu pescuiesc pentru ca nu am ce face cu pestii. Sunt vegetarian. Totusi, daca as manca peste pescuitul sigur ar fi printre pasiuni alaturi de fotografie si caligrafie. Sa stai sa nu faci nimic nu e chiar asa inutil precum crezi. Statul asta degeaba e la fel ca somnul. Te ajuta sa iti pui ideile in ordine, te linisteste, elimina stresul si te face sa vezi lumea cu alti ochi. Eu simt asta cand ies la fotografiat. Iau aparatul, imi pun obiectivul, si dupa vreo doua ore de alergat dupa fluturi sau fotografiat flori si gâze din toate pozitiile posibile ma simt ca dupa un concediu. Complet detasat, fara griji si fara stresul acumulat in timpul saptamanii. Sunt convins ca e la fel si cu pescuitul
[Dă-mi o replică]
December 22nd, 2008 la 10:07 am
Si pe mine a incercat tata sa ma invete sa pescui mai ales ca stau pe malul Dunarii
.Dar niciodata nu am avut rabdarea necesara mai ales cand nu prind nimica 
.Prefer decat sa mananc pestele chiar daca e luat de la magazin 
:D
[Dă-mi o replică]
December 22nd, 2008 la 11:33 am
Si eu am amintiri de pe vremea cand mergeam inca de dimnineata, sau stateam pana tarziu in noapte la pescuit cu batranu’ meu
Desi inainte imi placea, stateam, savuram momentul, dar acum mi-am pierdut toata rabdarea, si cred ca e de vina si faptul ca nu am mai practicat sportul ceva vreme.
[Dă-mi o replică]
December 22nd, 2008 la 11:47 am
Permite-mi să întreb,în ce zonă locuieşti?
[Dă-mi o replică]
December 22nd, 2008 la 12:56 pm
Cand eram prin clasa a 5-a, a 6-a, ma trezeam pe la 4-5 dimineata sa ma duc cu tata la pescuit. Acum ma duc foarte rar, nu pot sta mai mult de 1 ora cu undita-n mana, mai nou ma duc doar ca sa mananc un gratar.
)
[Dă-mi o replică]
December 23rd, 2008 la 7:22 am
Sunt deacord cu tine. Nici eu nu-i inteleg pe cei care sunt inebuniti dupa pescuit.
Pana acum cativa ani, nici nu consideram pescuitul sport … era un hobby si atât
[Dă-mi o replică]