Când transmiți un mesaj umanitar o faci din două motive : ori vrei să te dai mare că te interesează problemele globului pământesc și că-ți place să ajuți ca să-ți faci o imagine mai bună (de văzut Madonna) ori ai trăit pe propriul corp niște experiențe neplăcute și chiar te interesează, motiv pentru care te exprimi folosind mesajul.
Nu m-a interesat să știu prea multe despre viața personală a lui Michael Jacskon, decât de mesajele lui de bine pentru omenire pe care le transmitea la concerte sau în piesele oficiale și televizate. Nu cred că e cineva care a ascultat Michale Jacskon și care nu a învățat ceva bun de la el, poate numai cei care oricum nu cunosc engleza, fiindcă esența melodiilor lui este clar și bine expusă : “stop relelor”. Toate temele de bază ale secolului 20 și 21 au apărut în albumele muzicianului, de la războiul rece și genocid până la violența pentru o femeie și dorința de unitate spirituală a tuturor copiilor de pe glob (temă pe care numai americanii o propun în mod repetat).
Întrebarea e : au reușit toate aceste voci ale solistului să ne facă mai buni ? Un procent mare al publicului lui Michael a fost și este încontinuu interesat de el ca persoană fizică și de viața sa personală mai mult decât de ce o fi vrut el să exprime într-un hit ca “Earth Song”, “Heal the world” sau “Man in the mirror”. Acel procent a fost cel care a aruncat cu lopețile de bani peste niște jurnaliști ca cei din echipa TMZ sau peste niște scriitori amatori care încearcă să-și facă debutul adunând mai multe informații la olaltă, adăugând o esență de subiectivism și editând un material.
A reușit Michael să schimbe măcar puțin lumea, folosindu-se de vocea lui arhiapreciată pe lângă care se furișa un mesaj pentru schimbarea în mai bine?
Nu mi-am verificat arborele genealogic și nici n-o s-o fac prea curând, dar dintr-un punct de vedere cred că mă trag din Adolf Hitler sau (de ce nu?) din Benito Mussolini.
Sunt sincer și în fața audienței și a lui Dumnezeu recunosc că sunt un pic de tot xenofob.Problema e că încep a observa cum ura de rasă nu mi se trage genetic, ci mi se formează după ce intru în contact mai mult cu lumea sau după ce o observ de pe o poziție terță.
Primii care beneficiează de xenofobia mea la cote apreciabile sunt țiganii.Nu-mi pasă de ce zic oamenii noștri mondeni și de câți țigani culți vor să arate cu degetul în speranța că-i vor pune în fruntea rasei, pe mine nu mă pot convinge să respect niște glume ale naturii care ne fac neamul de râs și datorită cărora românii nu pot avea o viață liniștită cum li se cuvine.Am foarte puține cunoștințe țigani, nu am niciun prieten țigan iar din toți rromii pe care i-am cunoscut, nu știu dacă pot zice că măcar unul a dus lipsă de acea sămânță tipică care îi dădea aerul și impresia vorbei “ce să-mi ceri? sunt doar un țigan!”. Din mare păcate, cu țiganii am luat contact încă de la vârste fragede, când printre tovarășii de joacă se numărau și niscavai negrotei gata să strice jocul.
Și totuși, poate să mă acuze cineva că nu prejudiciez bine? Cum să nu discriminezi așa pete de noroi de pe harta etnică când rasa rromă refuză de când ne-a invadat să evolueze și să se emancipeze, refuză cu nerușinare să facă școală sau să se integreze printre oamenii de rând?
Ca să nu fie un articol dedicat numai țiganilor (fiindcă nu se merită) vreau să vorbesc puțin și despre alte rase care nu mă încântă.Aici nu pot să încadrez decât rasele originare din spațiul asiatic cuprins între zona ex-sovietică și zona mongolă.Dacă ați avut 4 la geografie, să știți că mă refer la rasele indiene aflate în zona țărilor Pakistan-India-Nepal-Bhutan.
Ce mă determină să fiu xenofob vis-à-vis (da, îmi place să scriu așa oricât de mult m-ar corecta profesoara de română) de rasele originare din zona în cauză sunt în primul rând obiceiurile lor inumane (libertatea exagerată a vacilor, tatuatul obligatoriu al corpului, etc) apoi vine spiritul de turmă supradezvoltat, fiindcă trăiesc mulți la număr într-o singură casă, își fac baie la grămadă, și unul dintre cele mai pregnante defecte ar fi că sunt cam toți neșcoliți, inculți și needucați.De cine amintesc oare asiaticii de sud dacă nu chiar de țigani?
Numai cele enunțate aici îmi dovedesc că rromii se trag de pe undeva din India sau Nepal fără să studiez măcar vreun document sau fără să fiu analist lingvist.
Să mă contraziceți dacă greșesc, deși conștiință îmi dă impuluri să nici nu mă gândesc la așa ceva, nu prejudiciez corect, democratic și drept?
Bun, bun, ok, ok..Ce poate fi mai caracteristic prostiei românești dacă nu o firmă de toată jena cu un nume copiat după o altă companie străină de zeci de ori mai celebră decât ea și cu un site pe care n-au habar să-l prezinte.
Prima dată când am luat contactul cu firma Top Shop a fost acum un an sau doi când am comandat aparatul de ras Cleen Cut.Pe lângă faptul că acel aparat nu taie absolut deloc oricât de mult l-ai împinge împotriva propriei fețe și oricâte găuri ți-ai da în ea numai cu plasticul ăla vibrator, a mai și durat circa 4 luni până să ajungă de la București la Mehedinți, parcă ar fi venit singur, nu cu un tren sau cu vreo mașină.
Și ca să-și pună eticheta de proști mai cu stil, topșopiștii fac reclamă la site-ul mamă cu “top minus șop punct ro”.E bine zis, fiindcă e top dar când e vorba de shop e un mare minus de vrei produsul în termen de două săptămâni după cum te mint la telefon.
Așa se face că la a doua tentativă de-a-mi arunca banii pe fereastră i-am sunat înapoi după 3 săptămâni (luați aminte, le-am oferit una bonus) și am anulat comanda prompt și clar.La insistențele ultimatumului agentei de umilință de la compania în cauză, am fost nevoit să închid telefonul în timp ce mă avertiza că oricum pachetul va ajunge în cel mai scurt timp posibil și că e inutil să-l mai refuz de-abia acum.Chiar nu știu dacă încerca în momentul acela de disperare să mă convingă să îi iert pentru servirea proastă sau să-mi bage produsul comandat pe gât, cert e că au dovedit puțină umanitate și i-au anulat livrarea (sau poate urmează să-l primesc și este numai întârzierea lor lungă).
Ce mi se pare într-adevăr grav este că microbul m-a apucat iar și mă tentează să comand ceva din nou.De data asta mi-au picat ochii pe o centură care cică umflă mușchii pe tine și pe un storcător de fructe care să mă scape de obsesia NesTea-ului și a energizantelor.
Cât de mult poate afecta imaginea României în lume un lucru aparent minor cum ar fi camera dintr-un internat al vreunei facultăți mai serioase?Mă gândesc cu fiori și mi-e și rușine să-mi imaginez ce-or zice studenții străini când se întorc acasă în vacanțe și sunt întrebați cum e România? Defapt, este al doilea coșmar al meu care mă umple de rușine că sunt român (primul fiind o eventuală întâlnire al lui Obama cu Băsescu).
Mă gândesc că pe de-o parte, imaginea României în orient n-are cum să fie una proastă.Studenții care vin anual din spațiul ex-sovietic sau din Asia și orientul îndepărtat (china,coreea,etc) au toate motivele să fie încântați de ce găsesc în camera de cămin, dar ce naiba ne facem cu europenii de dincolo de Tisa care vin aici mai mult din nevoi financiare sau din dorința de-a explora diversitatea? Mă tem în special de camerele acelea de la internat fiindcă acolo își vor forma prima și cea mai importantă impresie despre România, despre români și despre viața care-o ducem.
Vă puteți imagina ce o să zică acasă un englez sau un francez care a fost primit într-o cameră lângă alți 7, într-o cameră cu ferestrele spre apus, cu un covor plin de țărână, un pat supraetajat care dă să cadă și o niște pereți de un alb spălăcit și farmaceutic? Vă spun eu ce zic :
Cafeaua condimentată cumpărată la doză și în cantitate de 200ml își emană efectele dezastruase asupra mea..Până acum, amatorul de băuturi cu conținut ușor periculos manifestă:
Somnolență foarte puțin stopată și parcă pusă pe un termen și mai lung.
Agitație destul de mare comparabilă cu cea mai de nimic provocată de Hell-uri.
Nevoi mai dese în favoarea rutinei baie-dormitor.
Dorință mai accentuată de a ‘face ceva’, indiferent ce.
Senzația unui lanț care-mi atârnă de cap.
Senzația că noaptea asta va fi mai albă ca cea trecută.
Pregătirea, pregătire..De azi până la miezul de nucă al campaniei electorale pentru postul suprem în republica noastră nu mai e decât o aruncătură de băț.
De anticipat nu cred că poate anticipa vreun analist politic în mod obicetiv și nici eu nu pot să-mi închipui situația în care ar câștiga alegerile altul decât preferatul meu pentru fotoliu.
2009 trebuie marcat ca fiind anul în care campaniile electorale au început să se desfășoare pe internet în adevăratul sens al cuvântului.Neluându-l în seamă pe Zoso-ul neutru și împotriva tuturor, pe Badea anti-băsescu sau pe portalele de știri care înclinau ușor balanța spre subiectiv, n-am putut să nu rămân puțin cu gura căscată până-n pământ când m-am trezit cu o reclamă PNL de toată frumusețea pe Trilulilu.Nu orice reclamă PNL, ci una în care aceștia arătau cu degetul către PSD, îi criticau direct, ba chiar au știut cum să se adreseze oricărui public indiferent de vârstă.Trilulilu a dat startul, restul se va derula ca și cum ar fi fost așa de un secol.
În perioada aceea nu-mi prea păsa de politică, dar din acest moment m-am decis că n-o să stau cu mâinile-n sân și că deși nu pot vota, o să susțin pe blog și pe restul site-urilor mele pe acela care, după părerea mea, merită pe deplin fotoliul de la Cotroceni.Nu pot vota, nu am încă drepturi depline, dar de închis gura nu poate nimeni să mi-o închidă.
Ce legătură are școala cu toamna, ce n-ați mai văzut școală de vară?
Ce-mi pasă că s-a răcit vremea? Ce, vara n-are momente răcoroase?
Ce dacă am răcit? Ce, n-ați mai văzut oameni care să umble vara cu batiste?
Ce dacă s-au zbârcit toți copacii și au căzut frumzele? Ce, cum de sunt jumătate din ei verzi?
Și fiindcă am avut prea mult tupeu să nu recunosc toamna cum nu recunoaște Serbia pe Kosovo a trebuit să-mi dea destinul ăsta dur o palmă ca să mă trezesc la realitate..
Întâmplarea senzațională s-a petrecut ieri seară, când pentru a facilita temele de școală, m-am hotărât să sorb un pahar de NesTea, suc cumpărat și pus la frigider de mine încă de la sosirea acasă.Frigiderul se deschide, sticla o înhaț, lichidul curge în pahar dar când a fost să-l dau pe gât, lucrurile nu s-au potrivit cu socoteala de-acasă.Cum am eu obiceiul când mor de sete, să înghit repede și pe nerăsuflate, m-am ales cu o gură bună de vin de struguri proaspăt culeși.În secundele ce-au urmat, am vorbit de rău de mama sticlei și de cine a făcut vinul slab ca să se confunde la culoare cu Nestea-ul, precum și de cine l-a pus tocmai în sticla mea de suc.După ce am aruncat restul de otravă în chiuvetă, mi-am dat seama cum confundasem prostește sticla mea de ceai cu cea vin, punând-o pe a doua la frigider și lăsând Nestea-ul la temperatura camerei.
Dă-i să bea o înghițitură de vin unuia care n-a băut la viața sa mai mult de un pahar de băuturi alcoolice, și care e atât de alcoolofob că a refuzat până și sortimente de Metaxa gratis.Mai pune-l după asta să-și continue și temele sau să mai țină ochii deschiși pentru niște tv înainte de somn.
Dacă spiritul mohorât din jur nu m-a făcut să-mi dau seama că a început anotimpul tomatic, atunci gustul strugurilor îmbibat cu puțin alcool au trezit pe drept spiritele.Cam așa m-am trezit eu că încep să recunosc toamna.
Să susțin multe proiecte ca președinte al elevilor
Să-mi iau bicicletă
Să-mi iau role
Să mă calific la națională la fizică
Să mă calific la națională la informatică și să fac mult mai bine decât am făcut anul trecut
Să învăț germana măcar la nivel mediu
Să călătoresc în Franța
Să-mi dezvolt mai bine blog-urile
Deci, am nevoie de un program mai bine pus la punct și de mai multă ordine.Sunt deschis la orice sugestii din partea voastră.Spuneți-mi cum reușiți să vă mișcați când aveți atâtea pe cap…
