MihaiOnline.Com

Trebuie să recunosc că în unele situații mă sperii pe mine însumi. Orele de cultură civică din clasele 5-8 nu m-au ajutat prea mult să-mi dau seama cât de dubios pot fi în unele situații, cu sau fără voia mea.

Nu știu de unde, dar se pare că am o repulsie mare față de mâțe, motani și tot de înseamnă mieunat. Văd o mâță pe stradă, îmi stă în cale la un metru distanță, după puțin timp și după ce-mi aude tropăitul o ia la sănătoasa fără să se mai întrebe dacă i-aș fi dat sau nu un șut de ar fi ajuns mai repede la adăpost decât dacă ar fugi. Evident, nu aș fi făcut asta. De ce s-o trimit la adăpost când strada este circulată ca întotdeauna și niciun șofer contemporan nu și-ar încorda nervii pentru a pune un stop la timp cât să salveze o felină idioată ?

Acum mult timp, îndrăgeam o pisică pentru că era singură și flămândă. După ce i-am dat de mâncare și am alintat-o un timp, javra a vrut să fie mai independentă și nici că mi-a mai ieșit în cale. La țară pot să fiu cât de obosit vreau, seara nu pot să dorm cât am nevoie fiindcă o felină dă târcoale porumbeilor iar cățeii rămân cu alarma pe on toată noaptea..Ale dracu mâțe…

Și, mă rog, de ce n-oș avea boală și pe câinele meu de la țără? M-a mușcat odată și a vrut să mă mai muște de vreo 3 ori, i-am dat de mâncare până și caviar (în orice caz, în cantități mici) și l-am spălat cu șamponul și peria. Ba i-am băgat și coada în piatră vânătă și l-am dat și cu apă oxigenată ca să nu zică că nu s-au făcut experimente pe el. Nu mă văd să am boală pe câine, doar simt că mă iubește, chiar și în felul lui. Văd cum ar zice “hai să ne jucăm și să mă mângâi” când mă vede, în loc de “hai să-mi dai să mănânc și să torc în nesimțire”. Văd cum mârâie ca un copil mic când i se pare că cineva ar avea conturi de reglat cu mine (chiar de i se pare numai), văd că atunci când vrea să-și infigă colții o face fiindcă este ținut în zgardă și e frustrat, văd asta, într-o măsură ajung să-l înțeleg.

Nu mă interesează ce zice lumea și dacă mă urăște pentru că nu îndrăgesc specia pisicii, dar eu rămân la ideea că dintre o mâță și un câine, îi aleg pe amândoi numai să văd mâță sfâșiată în bucăți și cu poftă de câine.

Spune-i lui Twitter

Etichete: câini, discriminare
Aparție de Merită văzut

Hip-hopul este o muzică cultă. De cele mai multe ori versurile dintr-o melodie de acest gen au o însemnătate peste măsura tonului în care sunt cântate și a vulgarității, uneori excesive, care umple versurile. Ca un fenomen interesant de observat mi se pare modul în care hip-hopul este perceput de adolescentul contemporan, fiindcă de multe ori acestuia nu i se moaie picioarele decât după partea fizică a melodiei.

Recunosc că nu sunt un fan înfocat al hip-hopului (cum eram acum câțiva ani), recunosc de asemenea că am pierdut de mult firul artiștilor cunoscuți din hip-hopul românesc, dar când mai ascult câte-o melodie (mai rar) de la vechii mei favoriți (Paraziții, B.U.G. Mafia, Bitză, etc), obijnuiesc să o reascult de mai multe ori ca să pot să preiau întregul conținut, după cum caută artiștii să ni-l transmită.
Unii se etichetează ca hip-hopperi înfocați, dar pe lângă stilul vestimentar și pe lângă acel mp3 player de care nu mai vor să scape, nu prezintă că ar fi aflat mare lucru din muzica lor de sânge.

Nu am făcut sondaje, și nici nu am căutat, dar unele lucruri mi se par clare…Dacă vorbim în procente, nu cred că peste 20% din fanii Paraziții citesc cărți, înțeleg sărăcia din țară și situația noastră pe plan mondial (deși versurile Paraziților sunt pline de conținut ce vizează problemele pe care le-am amintit, în special melodiile Instigare la cultură și Mesaj pentru Europa).  Câți, oare, înțeleg pe deplin ultimul single “Noi vrem respect!” pe care cei trei l-au lansat de o lună? Câți știu de unde au extras Paraziții frazele “Iarna nu-i ca vara”, “interesuri” sau către cine fac aluzie când spun “Cu toate că va fi greu să nu minți in capania electorală” (spusă în original de Crin Antonescu, dovedind curaj de a recunoaște în fața electoratului un adevăr general despre om și o voință de-a nu minți), “Promitam să ne vedem din 3 în 3 luni în Piața Universității” (Traian Băsescu), “Promit că voi face autostradă suspendată peste București” (Sorin Oprescu) sau “Promit că vom da 20.000 de euro tinerilor care se întorc acasă” (Mircea Geoană, frază rostită cu o falsitate exagerată) ? Tot în procente, câți dintre ascultătorii lui Sișu și Puya înțeleg mare lucru din ultimile două melodii ale trupei ? Știu oare 15-20% ce țări se află în Balcani sau știu măcar 30-40% engleză cât să înțeleagă fraza “I can change the world” ?. Dintre cei care pot înțelege fraza, câți pot să-și dea seama că ea sugerează publicului să se schimbe pe el însuși, fiindcă numai așa schimbă lumea (ceva ca în Man in the mirror de M. Jackson), schimbarea sugerată fiind să nu mai privească toate posturile gen OTV și TarafTV ?

Din nefericire, tinerii hip-hopperi râd la glume proaste, scupiă și aruncă cu hârti pe jos, poartă șepci și haine largi doar ca să pară duri, folosesc violența ca să-și rezolve problemele și să se fălească la prieteni și nu prea deschid cărți decât la școală, deci în concluzie extrag numai ce poate înțelege orice cap pătrat și folosesc ce știu numai după cum le vine bine.

S-a gândit, până acum, vreun artist al genului să corecteze această eroare, s-a gândit vreun hip-hopper care se încadrează în procentul mic al acelora care nu ascultă muzica asta degeaba să facă un site sau blog în care să explice versurile melodiilor, s-o fi gândit cineva că mase bune de oameni sunt conduse în direcții greșite de un lucru care ar trebui să-i facă mai buni? Eu cred că nu, dar poate mă contraziceți.

Spune-i lui Twitter

Etichete: body language, cocalar, engleza, fete + baieti, internet, psihologie, scoala, subliminal
Aparție de Am scris eu asta?

Un, doi, un, doi, foamea atinge cele mai sensibile părți ale stomacului iar Ketchup-ul Tomy (care chiar dă gustul, nu glumă) stă rece și proaspăt în frigider. Sunăm la o pizzerie mai nouă, mai puțin faimoasă și mai puțin frecventată decât altele:

-Bună ziua, aș vrea o pizza mare.
-Un număr de telefon, o adresă și un punct ca reper, vă rog
-…..
-În 20 de minute, o zi bună în continuare

Și așa și e, în 20 de minute vine o pizza apetisantă care poate conține (la carere) și ketchup și maioneză.Costul este de 17.5 RON iar dacă vrei restul neapărat, băitaul se duce și la magazin pentru tine ca să schimbe banii.

Și unu, și doi, și trei și iar mi-e foame. Sunăm iar, dar de data asta persistă o eroare de conexiune. Din nevoie mă decid să apelez o altă pizzerie, mult mai de fițe, mult mai faimoasă, care o știu de când eram de-o șchioapă de când prima nici măcar nu era pe harta orașului.

// Începutul de la prima parte a conversației la telefon, numai că nu mi se cere punct reper
-În cam o jumătate de oră.O zi bună

Peste 35 de minute sună telefonul:

-Bună ziua, puteți să-mi spuneți și mie pe ce parte aveți blocul?
//Îi explic frumos omului
-Puteți să așteptați la scară, vă rog? Ajung în două minute!
-Bine, vă aștept

După 5 minute de stat în frig apare și curierul meu rapid. Pizza este minusculă, costă 20 RON (defapt 19.6, dar responsabilul de livrare spune acest detaliu la sfârșit cu un ton ca pentru “oricum nu mori tu de 40 de bani”) și nu are nicio picătură de ketchup sau maioneză. O mănânc mai mult de foame și ajung să-mi dau seama că minusculitatea asta de-abia m-a săturat numai pe mine.

Spune-i lui Twitter

Etichete: consumator, psihologie
Aparție de Merită văzut

Să încep în forță.. Trăim într-o lume tâmpită, idioată, ipocrită, cretină și proastă. Nu credeam c-o să spun vreodată asta, dar recunosc că nu am fost niciodată silit la maxim de ce văd până mai acum ceva vreme. Să tot dăm înainte, să tot evoluăm în prostie că nu degeaba zicea un evreu deștept că prostia omenească e infinită.

Ce îmi tot sare în ochi în ultimul timp este o nouă formă la care a evoluat prostia, formă care nu mai poate distinge un lucru bun de unul nebun rău. Așa ajungi, ca un om normal care trăiești pe Terra și nu printre nori cu miros de naftalină, să te miri de ce-ți reproșază un dita-mai învățat.

În primul rând îmi aparține pe deplin decizia de a face sau nu ceva în folosul comunității. Dacă eu văd un cerșetor și nu vreau să-i dau 50 de bani fiindcă prefer să-mi cumpăr un covrig sau să-i economisesc pentru zile negre sau fiindcă stiu că dându-i bani îl încurajez să persiste în cerșit în loc să se ducă să facă un ban cinstit, atunci e clar că am avut tot dreptul democratic să gândesc așa. După toate astea, ține-te că se găsește un linge-brânză să-ți spună “de ce nu vrei să-i ajuți pe cei săraci? ști, și tu puteai fi în locul lor”. Pe lângă asta, te poți trezi și cu cerșetorul după tine, gata să-ți sară-n cap sau să te și bată, strigând cu insistență “domnu’, domnu’ !”. Ce, ți-o fi dat legea și ție drepturi speciale pentru cerșit ?

În secolul 21, ce este rău devine din ce în ce mai bun. Ori lumea e masochistă, ori gradul de prostie e atât de ridicat încât nu-ți poți da seama dacă te doare când te lovește ceva sau te gâdilă. Aici nu vreau să politizez și să vorbesc despre cum Geoană și Băsé ne dau la ficați în timp ce noi le promitem voturi, o să enunț ceva mai uzual, înjuratul. Nu numai că este bine pentru reputație și pentru starea ta de spirit, dar mai nou primești și reproșuri că înjuri prea rar sau deloc, sau că ai un vocabular prea limitat înfățișat de slaba intensitate a jignirilor emanate. Cu ocazia aceasta, vreau să-mi cer și eu scuze că de cele mai multe ori când înjur nu folosesc decât : mă-ta, dracu, fenomen, bovină sau idiot.

Rezolvarea? Fi revoluționar, impune-te.. Dă cu mamaie jos pe scări când ai ocazia, impune-te pe trecerea de pietoni și treci pe roșu trâgând după tine cel puțin pe un altul, fute toți dracii când ți se înfierbântă căpățâna, dă câțiva bani amărâți unor cerșetori sau unor treacă-meargă care vin pe la ore să ceară fonduri pentru nuștiu câți leucemici pentru a arăta lumii cât de inimos ești. Fă asta și lumea te va respecta.

Spune-i lui Twitter

Etichete: cocalar
Aparție de Merită văzut

Trăim într-o lume care încearcă să fie conservatoare dar care nu reușește decât să se schimbe încontinuu, fără voința ei, dar cu voința unui grup restrâns și puternic, influent de oameni, un grup care nici el nu-i constant de la stat la stat. Fie că sunt albanezii din serbia sau maghiarii din românia, sau parlamentarii din Moldova, ei sunt de necontrolat și împotriva statului din care fac parte.

Marele meu dubiu este: Va mai exista românia peste 50 de ani?
Schimbările teritoriale au devenit acum teribil de frecvente. Nu numai că secolul 21 a început cu o grămadă de entități dornice de-a respira singure (Tibetul, Somaliland, Ținutul Secuiesc, Kosovo, Transnistria, Karabah-ul de Munte), dar structuri precum NATO, UE sau CSI tind, cu influența statelor prea puternice care le conduc, să se federalizeze.
Sunt prea curios de soarta României în următorii 50 de ani, aș vrea să mă urc într-o rachetă în spațiu, să stau vreo 3 ani și să mă întorc să văd cât de mult s-a schimbat țara. O să găsesc o țară democratică, cu un președinte al poporului, cu drumuri pavate și lipsite de gropi, cu străzi libere de cerșetori și drogați sau o să găsesc în spațiul românesc numai grai de ungur sau de rus care țipă de plăcere că trăiește democratic dar nu are drepturi de exprimare, de judecată dreaptă sau de gândire liberă ?

50 de ani, asta înseamnă 2 generații, înseamnă că atuci copii copiilor noștri vor fi în forță și vor lua cele mai importante decizii, cu ajutorul celor de vârsta a III-a, anume descendenții noștri direcți. Dacă nu va fi așa, atunci înseamnă că nu am trecut de 2012 și că lumea e fie sub un sloi de gheață, fie invadată de extratereștrii, fie într-o fază primitivă în care a fost adusă de rachetele nucleare ale Rusiei și Americii.

[poll id="2"]

Spune-i lui Twitter

Etichete: viitor
Aparție de Grămada cere vârf

Nu e de ajuns că ni se plâng mămicile și tăticii de foame și de criză, ni se plânge acum și Microsoft-ul că nu ne facem cont pe Live, că nu folosim motorul lor de câutare și că o ia în bot prea bine de la Google et Co. în ultimul timp.

Bătrâna companie făcătoare de minuni în domeniul PC-uri  încă se mai ține după ce a pierdut atâta teren. Internetul este din ce în ce mai Googleit iar din cauza influenței sale prea mari în viața noastră, Google începe să sfărâme Microsof-ul folosind un divite-et-impera de efect. Internet Explorer poate să vină lejer pe orice versiune de Windows în variantă preinstalată, cât timp lumea largă îl utilizează sub 50% rămâne pericolul să devină un element minoritar, iar timpul nu-i oferă vreun avantaj. Iar ca să fie treaba treabă, marele dublu O anunță că va bombarda piața și cu un sistem de operare ce se anunță să aibă incluse numai aplicații Googleite gen Chrome.

Zvâgnirile de la Microsoft s-au resimțit și în orașul meu și le-am înțeles atunci când profesorii ne-au pus la curent cu “cum stă treaba”. Ce mi se pare mie evident și sigur : Microsoft a ajuns la paranoia și crede că dacă vine prin școli și ne abordează, va reușii să stopeze efectul drogului Google, fiindcă schimbă radical primele noastre contacte cu lumea www-ului. Apoi, ca să se umilească și mai mult, mai pune și niscavai boșorogi de vârsta a III-a să țină un mouse în mâna lor tremurândă și să-și creeze un cont de mail folosind clientul Live.

Nu, Bill. Obijnuiește-te cu ideea că noi oricum am auzit de Gmail,Yahoo Mail și toate cele înainte să fi știut de existența unui Live, iar pensionarii au altele pe cap și nu au timp să arate și nepoților ce-i înveți.Lumea e într-o continuă schimbare și că ce e mult strică. Deja modernul e cu totul altceva iar generația nouă tinde spre Google, Yahoo și serviciile în minoritate dar puternice (Twitter, Facebook, etc). Fost-ai lele cât ai fost, trebuie să ne obijnuim cu ideea că partidul politic Microsoft al internetului este ciumpit crunt de opoziția necruțătoare.

Nu te simți mai bine ca User să folosești și altceva decât un timpar standard gen Vista-IE7-LIVE ? Nu e mai bine să iei câte puțin din fiecare și să-ți formezi optimul tău ? Nu e cazul să priceapă și alții asta ?

Spune-i lui Twitter

Etichete: criza economica, engleza, informatica, internet, scoala, severin, subliminal, vestul și vecticul, viitor
Aparție de Merită văzut

Pentru ca 7 romani din 10 vor sa scape de Basescu si eu sunt al optulea si tu ai putea sa fi al noualea iti spun ca La Brasov Votam Mircea Geoana!

Totul a început de la un mesaj de spam care denotă seriozitatea candidatului precum și a simpatizanților acestuia. A fost de ajuns un click pentru a trimite comentariul la coșul de gunoi. Comment-ul a fost urmat și de un link care m-a influențat cel mai mult în a redacta articolul pe care îl citești acum.

Nu pot să nu ofer link către ce anomalie am găsit, fiindcă vreau ca tot omul zdravăn să vadă cum poate duce o simplă activitate către o adevărată prosteală în public (blogul este alstimatului domn Alex Goga). Acest copil distrus și-a făcut blog cu numele propriu numai pentru a-l preamări pe Mircea Geoană, idolul său, singurul lui scop ca ființă în univers. De la header-ul roșu până în partea de jos a paginii veți găsi numai materiale scrise din suflet pentru șefu’ mare. Pe lângă aberații de genul “ai plâns vreodată de fericire ?” mai găsiți și argumente serioase pentru a-l vota pe liderul comunist, dintre care 100% sunt de forma ‘jos băsescu’ (n-am respect pentru el ca să scriu cu literă mare).

Eu am spus că-l voi susține pe Crin Antonescu de-alungul întregii campanii electorale și voi mai aminti de el și după ce iese președinte. Diferența este că eu am limite. Nu mă apuc să colorez blogul în galben, să inventez fraze plictisitoare sau să forțez promovarea prin mijloace neortodoxe (folosind spam-ul, ca boul de odinioară). O diferența destul de mare, una ca de la cer la pământ și care separă seriosul de ridicol. Niciun om normal la cap și cu un minim de educație nu ar vedea acea mizerie internautică drept un mod de promovare a lui Geoană. Eu îl susțin pe Crin nu că-mi place fața lui, că am ceva de câștigat (nu sunt înscris la partid ca idolul de mai devreme, să știți), ci fiindcă este singurul candidat care are o avere modestă și umană pentru un parlamentar, care propune un independent la a doua funcție în stat, care nu ocolește răspunsurile la întrebări și fiindcă până acum nu am avut niciun președinte de la PNL (vă reamintesc, principiul de bază al democrației este schimbarea, iar președinți și guvărni PSD-iste am tot avut).

Votați-l pe Geoană, fiindcă 8 ani de zile președinții PSD cu guvernele lor cu tot nu au mărit salariile cu un leu. Votați-l pe Geoană, fiindcă va veni la un șpriț cu voi pe la sărbători. Votați-l pe Geoană, fiindcă este pe mână cu Iliescu și fiindcă dă 20.000 € românilor care se întorc acasă.

Votați-l pe Geoană, fiindcă acest împătimit al său a pus și un filmuleț pe Youtube (click aici) ca să ne implore să o facem (scuzați-i fața de manelar, corpolența nesimțită și vocea pițigăiată, așa arată în general votanții lui Mircea Geoană). După ce vă delectați cu materialele care vi le-am pus la dispoziție, folosiți adresa de mail pe care o vedeți în header pe blog și exprimați-vă (că doar de-aia ne-a pus domnișorul datele de contact așa la vedere).

Spune-i lui Twitter

Etichete: cocalar, comunistii, internet, politica, viitor
Aparție de Politicul

Sunt victimă al unui sindrom care se pare că nu are leac sau cură. Sunt victima toanelor de fiecare zi pe care le schimb mai repede decât se schimbă vremea.Ce mă îngrijorează este că nu e ceva nou, ba din contră, îmi dau seama că sindromul m-a apucat de mult dar ceva l-a mascat în așa fel să nu observ și să cred că viața decurge normal, deși se schimbă vizibil.

Ieși din casă în 10 minute, du-te la un suc, cumpără repede un Cola și comandă o pizza, ascultă de 100 de ori aceeași melodie să-i înveți și notele muzicale pe din-afară, ia bicicleta și umblă singur de nebun prin oraș, apucă-te să înveți la chitară. Doar câteva dintre multele toane și mofturi care mi-au umplut și încă îmi mai umplu capul.

Poate cea mai periculoasă boală, boala mofturoasă AH1N2. Statul ar trebui să ia măsuri și să închidă vreo 90% din școli să prevină răspândirea sa la alte 10 procente din tineretul capitalist trecut de 12 ani. Dacă vreți s-o vindecați, n-aveți decât să faceți injecții cu somnifere sau să pregătiți lista de mofturi pentru a o duce la un bun sfărșit, cât mai repede și cât mai eficient, după cum noi toți dorim să ne iasă lucrurile.

Iar ca să mă ajutați să mă lecui de boală prin a doua metodă, fiți buni și spuneți-mi cum se manifestă și la voi (în particular) boala mofturoasă, ciuma secolului 21.

Spune-i lui Twitter

Etichete: psihologie, subliminal, viitor
Aparție de Grămada cere vârf

Ping! S-a aprins un beculeț, nu știu de unde până unde dar s-a aprins, așa ca din senin și cu o idee și mai trăznită decât toate care le-am avut până acum. O idee de acest gen m-a făcut odată să pierd timp prețios ascultând niște lecții de germană cu gândul că poate se prinde ceva de mine (și s-a prins, puțin dar bun ca pentru început) și tot aceeași idee m-a făcut să dau banii pe niște cărți dedicate nemțismului oral, cu gramatică și cu scriere. Ideea de-a învăța germană îmi venise într-o clipită, fără să-mi sugereze nimeni nimic și fără măcar să mă fi gândit în acel moment la limbi străine (cred că mi-era sete și mă repezeam să ajung acasă, deci ce influență putea să-mi provoace asta ?).

Bun, v-am cam lăsat cu buza în soare în paragraful precedent fiindcă tot n-am dezvăluit ideea genială și satanică care m-a lovit ca un rahat de guguștiuc.. Totul a început pe stradă când după Nirvana și Deep Purple mi-a venit în căști la MP3 Player un Green Day cu “Homecoming”-ul lor. În versurile cântecului (fiindcă îmi pasă de ce mi se cântă) am detectat ceva asemănător cu : “I got a rock’n roll kid,/ I got a rock’n roll live,/ i got a rock’n roll car,/ And I can play the guitar”.

Nu am copii rock’n roll, nu am viață de rocker împătimit, nu am mașină de rocker, măcar de-aș ști să cânt la chitară. Atunci a fost un mare ping.Ce-ar fi să învăț și asta? Nu că aș vrea să am cariere la trupe rock celebre sau că mi-aș baza viitorul pe o bucată de lemn cu 7 corzi, dar mai mult pentru mine ca persoană. Ce, ar strica dacă aș ști să scot niște sunete dintr-o scândură putredă?

După o perioadă în care am rămas exaltat de idee în sine, m-a lovit cruda realitate că nu am nicio șansă să învăț să mânuiesc o chitară. În primul rând am dat cu piciorul șansei ăsteia când mi s-a deschis cel mai mult, acum vreo 3 ani. Apoi, în orașul acesta nu am auzit să fie prea multe centre pentru a antrena mofturoșii cu idei. În ultimul rând, unde mai învăț să cânt la chitară când am două examene de engleză anul ăsta și două olimpiade la care trebuie să trag tare?

Cert nu poate rămâne nimic. Până acum nu mă incită ideea cât să nu pot dormi noaptea și nici nu mă uit prin vitrine și pe postere în speranța că o să văd măcar o coardă de chitară. Tot ce pot să zic cert este că peste 3 luni dacă nu o să mă vedeți cântând la o chitară, înseamnă că mi-a trecut.

Spune-i lui Twitter

Etichete: introducere, pasiuni, vestul și vecticul
Aparție de Merită văzut

Afișele electorale au început să-și facă apariția și prin orășelul meu. La fiecare colț de stradă ajung să pot ochii un panou presărat cu moacele candidaților pentru postul suprem de la Cotroceni. Acești disperați fără limită o să ajungă să ne sufoce din nou cu plasele, șorțurile și toate celelalte bunuri care ni le dau să ne cumpere opinia și libertatea. Îi urăsc pentru asta.

Băsescu-mi rânjește cu viclenia lui vulpească cu care a păcălit acum 5 ani o țară întreagă. “De ce le e frică, nu scapă”… Stai liniștit, ai tu șanse bune să nu scapi în spatele gratiilor dacă pierzi cursa supremă din toamna asta. Le-am zis tuturor care-l votează pe Băsescu (majoritatea fac parte din plebea care nu are oricum nicio opinia, drept pentru care nu o s-o asculte nici pe-a mea never ever) : Vreau schimbare, vreau altceva, e timpul să ne luăm România înapoi. Să-nțelegi păgâne, ți-a sunat ceasul..

Și mă simțeam ieri dimineață de parcă aș curăța orașul de toate afișele care-mi măresc repulsiunea. Când trec pe lângă un panou mă și văd cu unghiile prin afișele lui Băsescu și ale lui Geoană și trăgând mâna repede ca să nu ating vreo pată de culoare din afișul lui Crin Antonescu. Până la urmă, băiatul ăsta are un singur afiș (nu ca Băsescu și comunistul de Geoană cărora de-abia le ajung două), afiș pus de multe ori izolat de ale celorlalți doi.Nu l-am văzut niciodată la festivale religioase ca să le politizeze sau pe la colț de stradă împărțin plase galbene.

Dar nu, nu o să rup niciun afiș electoral și asta fiindcă rupându-le nu aș face decât să dau satisfacție foștilor FSNiști. Ce bine s-ar simți PD-L și PSD Mehedinți să dea la știri cum le dispar toate afișele și cum rămân numai ale lui Crin. Ce convinsă ar fi plebea că defapt Crin este numai un șarlatan dictator care nu respectă opinia politică diferită a altora. N-am de ce să trag în jos numele persoanei pe care o susțin, și nici n-am s-o fac. Poate nu-mi dau seama acum, dar nici eu nu mi-aș putea ierta-o vreodată, fiindcă n-am cum să cer o altă Românie din moment ce eu, ca simplu minor sub 18 ani și neînscris la simatizanții vreunui partid, fac tot ce-mi stă în putere să provoc conflicte și competiție neloială ! N-am de ce să fiu ca toți ceilalți și să dau satisfacție inamicului, n-am de ce și n-am nimic de câștigat, ba din contră.

Spune-i lui Twitter

Etichete: comunistii, crin antonescu, criza economica, prezidentul
Aparție de Politicul