“N-am timp”
Nu-i aşa că-i frumos când în mijlocul unei conversaţii interesante trânteşte cineva expresia citată mai sus?Când ai chef să faci ceva cu altcineva iar acela spune scurt şi prompt “n-am timp”?Când această scuză general valabilă e folosită ca să-ţi dea peste nas?Poate fi ceva mai enervant ca o persoană care din lipsă de inspiraţie pentru un refuz categoric şi ferm să bage scuza asta învechită?
Pe de altă parte gluma s-a prins aşa de bine de unii chiar au ajuns să creadă că n-au timp când de fapt ei folosesc timpul pentru cu totul alte activităţi decât cele ce vor să le facă cu adevărat.
Să luăm un exemplu mai concret,cum ar fi cititul unei cărţi fiindcă majoritatea adolescenţilor din zilele noastre zic că n-au timp de asta fiindcă au prea multă şcoală şi în vacanţă vor să uite de ele.Cu siguranţă,înainte să expliciteze asta folosesc structura “n-am timp” iar mai ridicol este când o vor folosii în faţa profesorului de literatură.Cu toate astea,au timp să facă mersul piticului de la şcoală până acasă,să schimbe culorile pe hai faiv,să mai bage un youtube pe bandă (sau pe blog,depinde).
În acest exemplu e clar numai lipsă de voinţă iar mulţi o recunosc.
Vreţi să ştiţi ce folosesc eu în locul acestei structuri?
- Îmi displace - Foarte des folosit când e să învăţ lecţiile la istorie care nu le poţi folosii pentru notă decât dacă le toceşti
- N-am chef – Când mi se întâmplă,de exemplu,să fac temele în amiaza sâmbetei când ating punctul de relaxare şi lenevire maximă
- Pur şi simplu nu vreau – Ce trebuie să argumentez de-a fir a păr?Dacă nu vreau,nu vreau.Sunt independent şi nu mă forţează nimeni să fac nimic
Aparție de Grămada cere vârf


