La bloc,la casă?
Un conflict continuu îl au oamenii pe tema asta,care până la urmă e o dilemă,dar odată soluţionată rezultatul rămâne pe termen lung(cel puţin până te muţi în altă locuinţă).Unde e mai bine,la casă sau la apartament?
Eu unul când am deschis ochii,i-am deschis într-un apartament cu două camere unde dormeam în pat cu părinţii.Pe lângă acel apartament mai aveam şi o casă prin zona plină de ţinagi a oraşului dar care era prea mică.După ce am stat mai mult de 5 ani în acel apartament,părinţii au hotărât că ar fi cazul să ne mutăm.Eu creşteam şi probabil aş fi avut nevoie de o cameră proprie iar noi cu toţii de o locuinţă mai modernă.De când am auzit ideea am făcut zarvă fiindcă mă acomodasem cu locul,cu copiii,cu magazinele,cu piaţa şi ideea că m-aş putea trezii în cealaltă parte a oraşului pe care nu o cunoşteam aproape deloc mi se părea revoltătoare.Fără voia mea,ai mei au vândut casa şi apartamentul şi ne-am luat un altul,dar cu 4 camere la numai 1km distanţă.Deşii am regăsit şi aici multe din vechile elemente ale apartamentului natal,tot nu era ca acasă .În acel apartament cu 4 camere de pe strada Anghel Saligny am rămas de pe la 5 ani(poate chiar mai devreme) şi în el mă aflu chiar acum scriind mesajul acesta.
Imediat ce am început să deschid ochii şi mai mult,am observat câte dezavantaje pot fi în viaţa urbană la bloc.În primul şi în primul rând e imposibil să nu te deranjeze cât de puţin vecinii.Aceşti ghimpi în spinare fac frecvent câte-o gafă enervantă sau se ceartă între ei ca bovinele,deranjând restul lumii.Nu mă refer stric la vecinii de pe scară,ci la vecinii de bloc.Când am lăsat odată uşa deschisă m-am trezit cu un beţiv în casă care cerea săracul 50 RON ca să mai dea peste cap o sticlă sau două de coniac mai de sărbători.Fireşte că l-am dat afară fără să mă uit la el şi i-am spus că-i dau şi un milion,numai să-mi facă plăcerea de-a se muta.De unii vecini sunt încântat fiindcă mi-au devenit în timp prieteni şi sunt aşa şi în ziua de azi,dar pentru tembelii care urlă noaptea,care pun muzică la maxim la 5 dimineaţă,care opresc coloana de apă caldă să urce din subsol m-aş muta cu drag la o casă.
Şi ce bine ar fi să stau la casă.Privit din satelit,Severinul arată groznic în zona cu blocuri.Este parcă un sat vietnamez jegos şi de un alb îmbâxit cu gri.Zona caselor este roşie ca un trandafir,forma ţiglelor dă un model general splendid ce e înfrumuseţat de cele câteva grădini pline cu flori.
Avantajele traiului urban la casă sunt neţărmurite odată ce vei scăpa de problemele financiare.Poţi dacă vrei să spargi pereţii în formă de M şi nimeni n-o să zică nimic,poţi să porneşti căldura în centrul verii cum ţi se năzare,îţi poţi face o piscină pe care s-o transformi iarna în patinuar,poţi asculta muzică cât de tare vrei în incinta camerei tale şi să şi ţopăi că n-o să se audă nicăieri decât în propriul cămin.Eu aş putea avea o cameră aşa cum mi-am dorit întotdeauna:cu patul îndreptat înspre est,cu o terasă,cu bibliotecă şi pat de o persoană iar unul dintre cele mai bune motive,aş putea avea un câine(doar aţi văzut în postarea anterioară cât de mult iubesc căţeii).
Cu toate astea,mai am numai 3 ani de stat în Severin aşa că ideea casei este de mult fumată.Numai când o să fiu pe banii mei poate mă vor ţine puterile să fac un efort pentru asta.
Life goes on…
Etichete: introducere, severin
Aparție de Am scris eu asta?
