Evrika!

Evrika!Cel mai prost lucru posibil din învăţământul românesc,acum şi în variantă tipărită.Prostia deja nu mai are loc în capul profesorilor,deci trebuie scrisă pe hârtie şi trimisă tuturor,cel puţin odată pe lună.
Profesoara noastră de fizică este o băbuţă în pragul pensiei,care săraca parcă ar avea tipologia în personajele lui Caragiale.Chiar şi numele ei,format din abrevierea frumosului nume de Cristina sugerează ceva deformat,o tentativă amărâtă care scoate capul pe fereastră ca să vadă că nu poate duce greul vieţii.De aspectul fizic nici nu mai zic,fiindcă modul ei de-a vorbii(încet şi apăsat),fizicul(foarte grasă),înălţimea(scundă)şi faţa,parcă trădează ce se ascunde sub pielea-i boşorogită.
Aşa de bătută de soartă cum e,a mai primit încă o oră de fizică la clasa noastră de anul trecut,fiindcă nişte fete deştepte au cerut înlocuirea religiei cu spaniola.Nu s-a putut din cauza orarului mult prea încărcat,deci acum avem nu mai puţin de 4 ore de fizică pe săptămână.În acea oră în plus primită de la ministrer,profesoara s-a trezit că vrea să facem o altfel de materie ce se vrea a fi o aprofundare,o completare a fizicii făcute în orele normale(fizică pe care o predă ca naiba,fiindcă nimeni nu o înţelege).
În acea oră de fizică ne citeşte diferite materiale despre ştiinţă şi religie,şi se rezumă de multe ori la revista Evrika,revistă la care a vrut să ne abonăm cel puţin 3 copii(sau grupe de copii).Printre aceia care s-au abonat la revistă mă număr şi eu,care am luat-o singur ca să n-o mai car pe la şcoală sau să-mi mai stric weekend-urile mergând prin toate colţurile oraşului cu revista în mână.
Ce este revista Evrika?O simplă revistă,ce se vrea a fi de fizică şi care la prima privire,dă un aer de intelectualitate dar să nu cumva să acorzi mai multă atenţie anumitor amânunte,că ai şanse mari să-i vezi adevărata faţă.
Revista a apărut imediat după căderea comunismului,în 1990,din partea profesorilor moldo-dobrogeni din Brăila şi probabil salvează de la foamete mii de profesori,în fiecare an.
Ignorând aspectele fizice(faptul că la copertă nu se schimbă decât notaţia numărului,lunii şi anului,paginile alb-negru,s.a), conţinutul (analizat îndeaproape) nu pare a fi demn de vreo redacţie serioasă.Prima pagină constă într-o introducere redactată de editor,ce nu transmite niciun mesaj, iar deja de la al doilea articol începe conţinutul propriuzis(când un profesor de fizică are nevoie de puncte pentru o primă sau pentru a nu fi mutat la ţărănoaia,există revista Evrika).După absolut orice articol,urmează notele bibliografice,iar aici dacă cumva îţi ajunge ochiul pe-aici,s-ar putea să nu ţi se mai dezlipească.Sursele de inspiraţia par a fi nu numai cărţi,dar şi internetul.Aşadar,profesorii de fizică ajung să recurgă la informaţiile sintetizate de pe internet,folosite de multe ori pentru referate,ca să scrie articole,lucru care mie mi se pare de râsul curcilor.Cum poate un profesor,care este un om în toată firea,să se inspire în scrierea unui articol de pe un site atât de uzual ca wikipedia sau chiar dintr-un articol publicat într-o altă revistă?Văd pe pagina 7 a revistei din Octombrie 2008,că la bibliografie scrie www.wikipedia.com,nu .org iar asta din nou nu mi se pare scuzabil,cu toate că .com-ul este parcat către .org.Dacă profesorii preferă comoditatea de-a căuta informaţia pe motorul de căutare în loc să o citească singuri din cărţi,de ce să nu-i acuzăm că şi plagiază conţinutul?
Am descris tipologia profesorului avar la un articol despre greava profesorală,iar acum v-am oferit un alt argument pentru care profesorii merită să rămână cu salariile mici,fiindcă a zis cineva odată :
“Cine nu ştie,predă”