MihaiOnline.Com

Să începem direct:Iubesc câinii.Nu ştiu din ce motiv,dar pur şi simplu îmi sunt dragi.Când eram mic aspiram atât de mult la un căţeluş,încât am făcut odată şi greva foamei ca să-i conving pe părinţi să-mi cumpere unul da’ au întors-o cum au întors-o şi tot nu mi-au luat..’Câinele nu se ţine în casă’ bla bla bla….’Nu cureţi tu după el’ bla bla bla….’Îl scoţi tu în fiecare dimineaţă pe-afară?’ bla bla bla…..În final tot fără câine am rămas.Vecina din scara de alături are un ciobănesc german pe care îl ţine într-un apartament cu două camere,până acum nu i-a explodat apartamentul din cauza lui iar argumentul ăsta atât de des folosit mi-l blocau zicând ‘aia-i nebună la cap’(mai puteam comenta ceva la asta?).
Ca să vă schimbaţi cu totul impresia despre mine o să vă povestesc mai multe despre câinele meu de la ţară,Boby,care cu toate că nu-i decât pe post de gardian în lanţuri,s-a bucurat de atenţia mea pe tot parcursul şederilor mele în zona rurală.Are blana brun-roşiatică cu tente de portocaliu,şuviţe negre pe alocuri şi ochii negrii profunzi.Când îşi scoate limba uriaşă,care parcă a absorbit un ocean de apă nu pot să nu zâmbesc cel puţin.
Prietenia mea cu Boby(oficial Jiplea Bobernard) a început prin 2006 când m-am gândit că mai e cazul să trec şi pe la ţară.Mai întâi fugea de mine când mă vedea dar după ce a văzut că-l mângâi şi că-i dau să mănânce a început să sară pe mine şi să mă tragă cu colţii de pantaloni(scuze pentru sintagmă,sper că nu înţelegeţi ce mă gândesc eu că aţi putea înţelege).Peste puţin timp m-a recunoscut drept stăpân şi cel mai bun prieten…Am început să-l spăl,să-i aduc lapte ZuZu,pufuleţi,să-i tai roşii care să le mănânce şi ca tribut nemărginit,m-am înarmat într-o vară cu un prieten şi i-am construit în 3 zile o vilă de cuşcă cu secţiune pentru geam,acoperiş cu boltă şi scară ca de oameni.Dar câinele până la urmă e tot câine şi m-a făcut să-i trag o bătaie de nota 10 când m-a muşcat de picior(lăsându-mi o vânătaie vizibilă şi în ziua de azi).
În final,fiindcă aţi fost cititori de treabă şi aţi citit articolul vă încânt cu aceste două poze.În prima poză mă vedeţi pe mine acum mai mulţi ani jucându-mă cu micuţul iar în a doua aveţi o adevărată fotografie de artă.

Spune-i lui Twitter

Etichete: introducere
Aparție de Grămada cere vârf