De ce nu evoluăm…
Cel mai frustrant lucru pentru o persoană poate fi odată dezamăgirea de-a nu duce până la capăt ceva propus încă de la început.De cele mai multe ori ni se întâmplă asta când dorim să atingem un punct aflat mai departe de oricare altul atins până în momentul de faţă.Nu e uşor să faci ceva ce n-ai mai făcut până acum şi să şi ieşi învingător,dar asta nu face lucrul imposibil.
Ţin minte că aveam un text la engleză care vorbea despre ’self contentment’(mulţumirea de sine) şi care trata acest subiect în mod pozitiv.N-am putut să fiu deloc de acord cu concluziile extrase din articol şi rămân la concluzia că reţeta aceea este mai mult sănătoasă pentru psihic,dar mai puţin pentru tine însuţi,ca persoană.Articolul spunea că un mod eficient de-a combate strsul şi nopţile nedormite este să fi fericit cu tine însuţi,cu ceea ce eşti şi cu ceea ce faci,să nu te critici absolut deloc.
În primul rând,ideea se bate cap în cap cu proverbul său antitetic din aceeaşi arie lingvistică,şi anume ‘Great boast,small roast’(aprox.’Vorba multă,sărăcia omului’) care pare a fi mult mai bine întemeiat.Apoi,dacă abordăm problema în mod logic şi ne gândim atenţi ce reacţii,ieşiri şi comportament avem atunci când suntem pe deplin mulţumiţi de propria persoană,ne dăm seama că tocmai acest lucru ne face să rămânem la acel nivel de la care foarte greu mai avansăm.Ne mulţumim cu puţin doar pentru că am ajuns unde nu mulţi au reuşit să ajungă sau din cauza laudelor şi admiraţiilor pe care le primim şi a ideilor fixiste gen ‘opreşte-te’.
Şi totuşi,cum scăpăm?Dacă nu abordăm problema din timp şi nu rezolvăm totul pe moment,ca să nu mai revenim după la ea,e ca şi pierdută.Degeaba ne dăm seama că parcă mai era ceva de făcut,când am finalizat totul şi am început să ne apucăm de altele.Apoi,trebuie să ignorăm părerile de bine a celor din jur şi să nu luăm în seamă decât criticile.Cu ce o să ne ajute la muncă acel ‘bravo’ sau acel ‘marfă’ auzit atâta timp cât nu ne face să muncim mai intens?În finalul finalului,ar trebuii să ştim şi când să ne oprim,fiidncă prea mult strică şi detaliile multe pot sării calul când suntem obsedaţi de-a le adăuga şi le uităm logica.
Deşii nu e stilul meu să scriu articole filozofice de acest gen,dar n-am putut ignora subiectul fiindcă de sărbători m-am lovit de o situaţie similară şi nici până acum n-am rezolvat-o.Din punctul acesta de vedere,pot să vă spun că este cât se poate de adevărată şi expresia “Time is money”.
Aparție de Merită văzut
January 3rd, 2009 la 8:19 am
Ca să evoluăm avem de nevoie de curaj şi ambiţie. Ştiu că de multe ori am încercat să duc un proiect până la capăt dar din cauză că nu aveam curaj sau credeam că nu o să iasă mă lăsam. Ştiu în acelaşi timp că mi-am pierdut foarte mult timp încercând proiecte imposibile şi ele au ieşit tocmai din cauză că am avut curajul şi ambiţia să cred în mine, mai ales. Dacă nu crezi în tine ai pierdut războiul. Tu trebuie să fii primul care are încredere în el şi apoi ceilalţi. Nu ştiu cât e dovadă de egoism şi câtă realitate, în fine.
[Dă-mi o replică]