Arhiva pentru December, 2009
Pagina 1 din 11
Proaspăt culese, la rândul lor, de pe coastele occidentale ale Africii, bananele oltenești au fost transportate într-un ritm suficient de alert în România. După zile întregi de așteptare românească pe aeroportul Băneasa, bananele au căpătat îndemnizația legală pentru a fi vândute în Oltenia.
Transportul șovăielnic de care au beneficiat bananele le-a dat ocazia să facă un schimb mai amplu de temperatură cu mediul înconjurător, termenul de garanție putând să scadă foarte ușor cu ceva zile. După ce au ajuns (până la urmă) la magazinul destinație, au fost deschise în ritm alert și expuse publicului pentru a fi cumpărate la suprapreț în vremea sărbătorilor. În final, unele banane n-au mai suportat această stare, și s-au expus aerului condiționat din hiper-market
Rezultatul îl vedeți mai sus. Pentru o informare mai în amănunt, vă anunț că am găsit banane stricate numai pe interior, deci cu un aspect comestibil. De câte ori ați avut și voi plăcerea să constatați un asemenea peisaj în hiper-market-ul orașului ?
Etichete: expirat, viitor
Aparție de Merită văzut
Să vorbim puțin despre cum ajungem să semănăm din ce în ce mai mult cu Americanii contemporani, fiindcă tindem prea mult să le ajungem la nas iar de când am intrat în U.E., parcă ne-am mutat cu un ocean mai la vest (sau cel puțin așa vrem să ni se pară).
În primul rând vreau să amintesc despre acel Popcorn cu unt care a apărut relativ recent și de care tot românul începe să se îndrăgostească. Mi s-a părut periculos dacă te înveți cu el și mai ales dacă-ți place să te uiți la filme, eu începusem să consum și 2 pe zi în zilele bune în care pierdeam câte ore bune pe noapte ca să privesc un horror înainte de somn. O să mai auzim destul de mult de Popcorn-ul cu unt, asta dacă nu șterge criza lui 2010 orice urmă de floricele de porumb făcute la microunde.
De când am ajuns in the 21st century, parcă toți am început să facem burți. Eu am dat jos, mai prin 2006, vreo 15 kg dar restul lumii e într-o continuă îngrășare. MC-urile nu au ajuns încă în Severin și nici Bila nu avem, dar pizzeriile s-au înmulțit iar eu, de exemplu, am ajuns să comand măcar o pizza pe săptămână, că na dacă m-am obijnuit cu gustul, nu pot fără să rămân cu o dependență., iar reclama de la Ketchup Tomy care merge de minune pe pizza îmi dă târcoale.
Ca să explic de ce țin să spun că “mă declar” american (puțin mai mult ca alții), o să vă zic că m-am alăturat acelora care când au un drum mai lung de mers, preferă adesea să folosească bicicleta în loc de taxi. Poate sunt mai de grabă verde, nu neaprat american, dar o mare parte din copiii lumii noi au bicicletă pe care o folosesc zilnic, îndeosebi la școală.
Cu bune, dar cu foarte multe rele, America a venit peste noi să ne invadeze. Eu sunt prima victimă declarată, le aștept pe următoarele în comentarii să se descrie.
Etichete: vestul și vecticul, viitor
Aparție de Am scris eu asta?
În lumea iernii nu cunoaștem criză economică, lipsă de guvern, lipsă de locuri de muncă, în lumea albă și rece toată lumea scoate și ultimul ban economisit la ciorap numai ca să trimită un cadou celor dragi, o urare pusă frumos într-o felicitare aurie sau un SMS, primit și el la rândul lui și dat cu forward.
Un buget de sărbători n-are voie să fie prea fragil, o familie urbana consumă în medie niște sute bune de euro pe brad, cadouri, pe niște haine, poate chiar pe o deplasare în afara casei în zilele de crăciun și de an nou. Un Carefour, un Metro, o Billa sau un Big rămân cu rafturile sărăcite și magazinele care abia mai răsuflă își dau ultimile puteri ca să renunțe la sărbători și să rămână deschise în cele mai frumoase zile ale anotimpului rece.
La mine în oraș, și sunt convins că fenomenul e prezent în toată țara, sărăcia din 2009 se simte și de revelion. Văzând că simpla cerșeală nu mai merge, copiii străzii își pun (probabil pentru prima dată) mintea la contribuție și mai că nu-ți bagă colindele alea pe gât. Eu zic că inițiativa e bună, deși versurile le încurcă dacă-i lași să ajungă pe la o strofă mai înaintată iar vocea o au la fel de plăcută cum a avut-o Mircea Badea când a făcut karaoke cu Gândea ca să-și bată joc de un prostănac săltăreț.
Revenind la buget, revelionul pare a fi cel mai țintit eveniment de toată lumea. Nici nu poți să-ți mai iei gogoși liniștit, fiindcă vânzătorul e prea ocupat să o pună de un revelion la telefon, iar dacă asta s-a întâmplat tocmai pe la începutul lui noiembrie, mi-a fost clar că bătaia pentru toate locurile, de la primul până la cel din urmă, va fi crâncenă.
Vouă cam ce buget v-a trebuit pentru ultima perioadă a anului?
Etichete: blogosfera, criza economica, viitor
Aparție de Grămada cere vârf
Vorbesc de un cuvând compus, mai exact derivat cu un prefix care creează o asociere de litere ușor ciudată. Acest cuvânt s-a folosit mult în zilele noastre pe posturile publice de televiziune și uneori și la radio. Cu toate că l-am auzit și îl știam de foarte mult timp, nu am putut să-i admir în splenduarea sa ortografică până să-l văd scris cu litere mari și albe în subsolul unui post de televiziune.
Cuvântul la care am tot făcut aluzie în paragraful precedent este “deszăpezire”. Acum că am spart gheața, ar fi bine să zic și fenomenul dubios care m-a făcut să remarc așa de mult acest cuvânt… Poate greșesc, dar cred că este singurul cuvânt din vocabularul limbii române care are un fenomen unguresc în el, anume asocierea literelor s cu z. Nu știu maghiară, dar m-a învățat VMarian că ’sz’-ul unguresc este ’s’-ul românesc, iar faptul că avem un ’sz’ în interiorul unui cuvânt care n-are nimic de-a face cu limba maghiară (nu ca ‘vamă’ sau ‘hotar’ care provin din această limbă, dar au sunete perfect românești), e oarecum interesant. Știu, modul de conceperea al cuvântului este banal și simplu : zăpadă primește în față un ‘des’, la fel de bine poate primi și un ‘în’ (înzăpezire) iar orice cuvânt adecvat poate la fel de bine să primească ‘des’ (despădurire, deshumare, etc).
Așadar, ca să închei pe un ton vesel, hai să fim mai catolici decât papa și să căutăm sinonime potrivite pentru a nu da satisfacție nimănui și să rămânem cu românismul înainte… Să transformăm ‘deszăpezirea’ în ‘curățarea de zăpadă’, să mai transformăm și ‘vamă’ în ‘punct de frontieră’ iar ‘hotar’ să-l prefacem în ‘graniță’.
Aparție de Grămada cere vârf
N-o fi nevoie să explicitez citatul “I’m surrounded by idiots”, rostit de un celebru personaj de desene animate, fiindcă e clar pentru orice linge-brânză că societatea din zilele noastre este de mult dusă de râpă, cam de când spuneam pentru prima dată că începe să se ducă de râpă. Idioții și cretinii sunt peste tot: la școală, în fața blocului, în spatele blocului, pe stradă, la țară, peste tot…
Acum că a trecut Moș Nicolae, lucru care marchează intrarea în sărbătorile de iarnă, e foarte musai să înceapă și acele mesaje idioate de pe telefon și de pe mess, de genul “Astăzi adună-ți familia…”, mesaje al căror conținut ajungi să-l înveți pe de rost dacă îți prinzi mintea să le citești integral pe fiecare în parte. Totul începe cu un cocalar sau cu o pițipoancă care primește un mesaj fie luat de pe net, fie dat mai departe, mesaj pe care de multe ori nici nu se chinuie să-l citească și îl trimite la toată agenda (sau lista, depinde dacă e pe mess sau pe telefon). A ajuns lenea asta așa de mare, că e greu și să scri un amărât de “la mulți ani” sec și să-l trimiți, mai bine dai două click-uri sau un copy-paste, și toți cunoscuții tăi vor primi jalnica copie pe care o pot găsi la primul search de pe Google.
Deci, concetățeni cocalar, vă rog frumos începeți-vă forwarding-ul firesc de mesaje din fiecare an, și vă rog mult să nu uitați de acel comenariu de un rând de la sfârșit în care vă expuneți propria opinie, acel rând care de multe ori este de genul “genial :X:X” sau “si tot ce-ti doresti :X:X:X”.
Etichete: cocalar
Aparție de Grămada cere vârf
Blogul meu a găzduit suficiente subiecte politice până acum și nu mai doresc să continui. Prefer, de-acum încolo, să vorbesc numai cu prietenii despre politică și să postez pe blog orice altceva. Ce îmi întărește și mai mult decizia este faptul că politica și religia separă societatea în bucățele foarte mici, ce sunt manipulate și controlate de către autorități. Divite et impera funcționează foarte bine și în epoca contemporană.
Vreau să trec în revistă niște ultime concluzii subiective din campania electoală înainte să spun adio politicii postate pe blogul personal…
Deși am ținut cu Crin Antonescu, acesta n-a avut suficientă susținere pentru a intra în turul al II-lea. Pe internet, locul unde intră tinerii și intelectualii, acesta câștiga adesea primul loc în toate sondajele (în majoritatea sondajelor avea peste 35%), dar cum moșii și babele nu intră pe internet, sondajele n-au cuprins eșantionul semnificativ al țării. După ce l-am dorit atât de mult la cotrocenti, am ajuns (în turul al doilea) să regret acest lucru și să mă resemnez făcând o paralelă între cei 2 finaliști, încercând să-mi dau seama care ar reprezenta răul cel mai mic.
Contrar tuturor opiniilor superficiale prezentate la televizor, mi-am dat seama că răul cel mai mic este Traian Băsescu. Personaje precum Mircea Badea au lăsat repulsia față de actualul președinte să le ajungă la tâmple încât să fie în stare să-l voteze și pe Geoană numai ca să scape de Băsescu. Eu, împreună cu marea majoritate a tineretului citit și cu gândire vestică, m-am gândit că Băsescu trebuie schimbat până la urmă, dar cu cine să-l schimbăm? Cu un prostănac marionetă, cu un om care ascunde în spatele lui cel mai mârșav partid din istoria postdecembristă a României? Un personaj loial, umil și supus propriului partid și, în special, oamenilor care au transformat românia într-un beci al Europei? Un personaj care dă cu piciorul tuturor eforturilor depuse, în alte mandate decât ale lui Iliescu, pentru a îmbunătăți relațiile româno-americane vânzându-ne la ruși? Nu, mai bine stăm pe loc încă 5 ani decât să ne întoarcem în trecut și s-o luăm ulterior de la capăt. Și a ieșit Băsescu… (more…)
Etichete: comunistii, criza economica, politica, psihologie
Aparție de Merită văzut
Ce scop diabolic au snacks-urile? Ce urmăresc prin nume precum Star Max, Krax, Exxtra Chips?
Orice fel de gustare dintr-o pungă de snacks-uri se transformă de cele mai multe ori într-o nebuneală de genul: care apucă primul să ia ultima firimitură rămasă pe fundul pungii, care apucă snack-ul cel mai condimentat și care are mâinile suficient de mari ca să ia cât mai multe cipsuri și să le dea pe gât repede ca să aibă timp să mănânce și mai multe.
Vă spun, pungile acelea mici cumpărate cu bani munciți din magazin pot provoca adesea dependență. După cum zicea un deștept, când te-ngropi în ceva și-ai uitat scopul, atunci asta nu se mai numește curs firesc, se numește dependență. Poate nu e o dependență atât de puternică precum alcoolul, tutunul sau coca-cola, dar pe moment este cea mai irezistibilă atracție iar pe termen lung este dăunătoare..
Aparție de Grămada cere vârf
Dacă aș vrea să fiu poet, aș proceda ca Eminescu și aș zice în început cum curge Dunărea, sau Tisa, la vale și cum îmbătrânim, dar blabla-urile astea nu mă prind mai deloc, cu atât mai mult cu cât desconsider ocolirea subiectului (nu că poeții ar fi vinovați de așa ceva, să nu mă înțelegeți greșit).
Vreau să vorbesc puțin despre ce văd eu în ziua de 1 decembrie, zi de care a auzit orice locuitor al României noastre de toate zilele.
Cum sunt obijnuit să pun binele în față tot timpul, o să încep zicând că în această zi, cu exact 91 de ani în urmă, România înflorea cu câțiva mii de kilometri pătrați buni. În această zi, dreptatea cică răsuna de la Nistru pân la Tisa. Ca patriot, asta ar trebui să mă încânte, dar nu o face având în vedere că țărișoara noastră nu s-a putut extide până la Tisa fiindcă nu i-a plăcut francezului forma de gogoașă și a preferat-o pe cea de pește.
Îmi place 1 decembrie fiindcă de acum pot începe zurgălăii să zdrăncăne zgomotos și pot să fac accidente cu bicicleta mult mai des din cauza instalațiilor de pe stradă care mai că nu ți le prinde de gât. Am deja un brad liliputan și anorexic în casă lângă care nu poți să stai 5 minute fără să te împrospăteze cu mirosul acela..Ce miros au defapt brazii? Cred că același miros pe care îl au frunzele oricărui copac sănătos sau al tulpinei unei plante. Miros care nu sugerează decât verdele.
Ce e rău, eu las la urmă, ca întotdeauna, iar singurul lucru care-l văd în neregulă cu prima zi din ultima lună a anului ar fi că-mi amintește cum iarna asta va fi ca toate celelalte, adică fără zăpadă. Pot să am toți brazii de pe planetă, dacă văd că norii nu emană și altceva decât frig iarna tot nu e iarnă. Cât de nesimțită să fie vremea asta ca de ani de zile să nu fabrice decât gheață brută pe care să-mi sparg capul?
Cu pro-uri și contra, până la urmă nu este decât o zi din calendar,nu ?Și mă îndoiesc că și pentru voi o zi din an este mai deosebită, cum e 1 decembrie pentru mine (bine, orice zi în afară de zilele de naștere).
Etichete: psihologie
Aparție de Grămada cere vârf
Pagina 1 din 11
