MihaiOnline.Com

Modul în care te descurci în societate şi în toate subramurile ale acesteia(inclusiv examenele,adimiterile,relaţiile,etc) depind cel mai mult de starea psihică care o ai ,de cum priveşti lucrurile şi de cât de puternic poţi fi pe planul psihologic(neinfluenţabil,sigur pe tine,etc).Fiindcă sunt încă în perioada aproape interminabilă a şcolii liceale o să vă prezint 10 moduri în care poate fi văzută şcoala ca să nu vă sculaţi dimineaţa cu silă că trebuie să plecaţi şi să nu aşteptaţi ora de plecare tropăind din picioare de nerăbdare:

1. Un loc prin care a trecut orice om mare,ajuns într-o situaţie de invidiat.Deşii ies foarte puţin îmbogăţit comparativ cu timpul pe care mi-l ocupă,nu-mi poate face niciun rău şi voi fi privit altfel dacă îi acord atenţia ce şi-o cere
2. Un loc în care mă distrez.Sunt o grămadă de copii de treabă,de vârsta mea cu care mă distrez iar de profesori mai mult mă amuz.
3. Un loc în care observ greşelile altora ca să nu le mai fac.În general aceştia sunt profesorii.Ei încearcă să mă înveţe ce-i bine şi ce-i rău când defapt nu se uită la ei ce mici şi nesemnificativi sunt.Îi observ cu atenţie , le văd greşelile şi uneori îi satirizez fără să-şi dea seama.Sunt conştient mai superior.
4. Un loc care nu face decât să-mi arate cum este viaţa.Deşii toţi cred că o să învăţ de acolo,tot singur pot mai mult.Lecţiile tocite de la şcoală sunt 0 pe lângă cât pot citi şi înţelege de unul singur.Informaţiile suplimentare sunt aproape de prisos atâta timp cât nu mi se par interesante.
5. O scurtă iniţiere pentru viitoarea mea carieră.La fel cum orice mare artist îşi face o schemă înainte de-a picta un tablou faimos,aşa folosesc eu şcoala.La fel cum artistul accentuează părţile importante ale desenului aşa mă nişez eu pe ce doresc şi las restul în urmă acordându-i atenţie relativ medie.
6. 6-7 ore pe zi pe care le sacrific pentru mine şi pentru faptul că trăiesc în societatea modernă a secolului 21.
7. Un loc plin de învăţăcei faţă de care am o superioritate conştientă dar cu care mă pot împrietenii şi cu care pot discuta cât doresc despre absolut orice.Mă pot înţelege bine cu ei şi nu-i supăr aproape deloc.
8. Un loc în care noi copii suntem aduşi de către părinţi ca să avem idei despre ce ne înconjoară.Este singurul mediu de unde pot afla cele mai multe lucruri despre viaţă în acest moment.
9. O experienţă unică în viaţă de care nu dispuneau prea mulţi cu ceva timp în urmă.Un loc care nu numai că mă influenţează când intru în el,dar îmi influenţează şi restul vieţii.
10. Toate variantele de mai sus întrunite într-una singură şi foarte adevărată.

Spune-i lui Twitter

Etichete: psihologie, scoala, subliminal
Aparție de Merită văzut

Ca să vezi,că odată cu apariţia formatelor pdf şi lit,au început să apară şi mecanisme special făcute pentru dânsele.Dacă cumva n-aţi avuzit de cele două extensii vă informez că ele aparţin de programele Adobe Reader şi respectiv Microsoft Reader,făcute special pentru cărţile electronice.
Un mic (dar însemnat) procent din populaţie a început să citească mai mult de când au apărut cărţile electronice iar asta a încurajat pe mulţi să creeze dispozitive speciale pentru ele care va facilita citirea mai uşoară şi mai rapidă.Este vorba despre aparate care utilizează ecran cu cerneală electronică ce nu dăunează ochilor,fiindcă oricât de mult ai încerca,este foarte obositor să citeşti cap-coadă o carte electronică pe suportul magnetic al calculatorului.
Dispozitivul prim în top în această clasă este magnificul Amazon Kindle care pe lângă faptul că îţi afişază cărţile cum vrei tu,îţi dă acces şi la nenumărate magazine de cărţi electronice,la wikipedia şi mai are şi un dicţionar englez-englez încorporat în caz că nu înţelegi unele cuvinte.Din păcate,cei de la amazon nu livrează acest produs în europa centrală aşa că doritorii ar trebuii să se mulţumească cu singura consolare oferită şi anume “Sony Ebook Reader prs-505“.
Diferenţele între cititorul Sony şi cel Kindle sunt cu siguranţă mari.În primul rând cel Sony are o memorie mult mai mică şi un spaţiu de stocare mai mic(deşii se pot adăuga carduri de memorie).Cel Sony are un format special ‘lrf’,dar recunoaşte şi pdf-urile pe când Kindle-ul recunoaşte până şi lit-ul.Orice alt format înafara celui lrf,trebuie converiti în acesta pentru a fi recunoscut de dispozitiv.
Ca să nu credeţi că vorbesc din ce-mi aduc aminte,vă mărturisesc că eu deţin un dispozitiv Sony de acest tip pe care l-am comandat acum o lună de la firma americană de e-comerţ,Amazon.
Transportul a fost rapid,am putut urmării tot drumul New York-Mehedinţi iar taxele poştale au fost pe măsură(mai mult cele vamale de 185 RON au usturat la buzunar).Ecranul este într-adevăr bun pentru ochi fiindcă nu-i oboseşte,dar scrisul trebuie prelucrat bine la calculator pentru a fi destul de mare,altfel risc să nu înţeleg mare lucru.Dispozitivul a costat în jur de 300$,fără vamale dar cu toate acestea,aş mai fi dat 150$ ca să am Kindle-ul care pentru un timp bun va fi accesibil doar în state.
Este cu siguranţă mult mai bine dacă ai cartea în faţă,să o răsfoieşti,să-i îndoi paginile,să subliniezi cu stiloul sau cu markerul ce te interesează,dar dacă nu vrei să umblii toată ziua după cărţi în hârtie şi copertă(ca să nu zic în carne şi oase),ideal este să le găseşti pe internet în format electronic ca mai încolo să le poţi citi cu un Kindle Sau Sony Ebook Reader.

Spune-i lui Twitter

Etichete: amazon.com, carti, literatura
Aparție de Grămada cere vârf

Serie animată japoneză,cu debutul într-un magna alb-negru,digimon a fost scos pe piaţa video prin 1997 cu primul volum,Digimon Adventure.După ce prima ecranizare a avut succes,automat s-a scos şi a doua,urmată de a treia,a patra şi în sfârşit,a cincea.
Deşii unii spun că nu sunt decât nişte serii copiate după pokemon,povestea originală a celor ce au creat digimon a făcut ravagii prin germania unde s-au înregistrat până în 2000 cele mai multe vânzări.Ba chiar până să se traducă în limba română serialul,digimon nu se putea vedea decât pe RTLII,vechiul post de televiziune nemţesc ce difuza desene animate japoneze.
Seriile Digimon I şi Digimon II sunt probabil pe locul I în topul desenelor copilăriei mele care nu le-am uitat nici până acum.Mi-a fost greu să înţeleg prea mult din ele când le-am privit pe rtl II şi nici când s-au dat pe TVR II ,în română, n-am înţeles prea mult(aici mai mult din cauza oridinii episoadelor ce nu era respectată).
Încă de la început,putem vedea că ideea este total diferită de pokemon.În acest serial,proteagoniştii sunt vreo 8 copii de vârste între 8 şi 12 ani,plecaţi din Tokio la o tabără de vară.Deodată,în mijlocul verii se pune ninsoarea şi se trezesc captaţi într-o altă lume unde întâlnesc creaturi mici numite digimoni.Fiecare digimon are câte un nume care se termină cu prefixul mon şi câte-o abilitate specială.Pe măsură ce acţiunea evoluează,digimonii se fac din ce în ce mai puternici iar la un momentdat ajung şi în lumea reală pe care o salvează de atacul digimonilor răi.Seria se sfârşeşte când digimonii îl înfrâng pe apocalymon,un digimon format prin fuziunea tuturor digimonilor răi înfrânţi până în acel moment.Ultimele minute sunt constau într-un călduros la revedere după ce copii vor pornii într-un microbuz către casă iar mai prin ultimele momente Taichi(unul dintre cei mai importanţi protagonişti) spune că are impresia că îi va mai întâlni pe digimoni.
Seria a II-a începe,evident în lumea digitală(lumea digimonilor) care este ameninţată de noi pericole.Un copil de pe pământ a ajuns în ea şi vrea să o controleze crezând că nu este decât un joc pe calulator.Protagoniştii sunt aici cu totul alţii,dar toate personajele din serialul anterior iau parte mai mult sau mai puţin la acţiune.După ce noii copii aleşi îl înfrâng pe cel rău,aceştia îl câştigă de partea lor iar el îi ajută să asigure bunăstarea lumii digitale ce se pare că încă este tulburată de forţele malefice.După ce toate forţele răului sunt învinse,naratorul(care se dovedeşte a fi unul din copii aleşi,devenit scriitor) prezintă soarta fiecărui personaj la maturitate şi epilogul este unul fericit.
Celelalte sezoane nu au legătură între ele(cum au avut primele două) iar în unele,lumea digitală nici nu este arătată.Tot primele două au fost cele mai bune,spărgând piaţa japoneză,germană şi americană.Ultimul sezon (Digimon Savers) deja n-a prins deloc la public,motiv pentru care producătorii s-au oprit să se axeze pe cu totul altceva ca să nu mai arunce banii de pomană.
Serialele digimon sunt disponibile de vizualizat pe youtube(unde le-am vizualizat şi eu) în engleză sau de comandat pe Amazon.Com la un preţ nu mai mic de 70$.

Spune-i lui Twitter

Aparție de Grămada cere vârf

Nu-i aşa că-i frumos când în mijlocul unei conversaţii interesante trânteşte cineva expresia citată mai sus?Când ai chef să faci ceva cu altcineva iar acela spune scurt şi prompt “n-am timp”?Când această scuză general valabilă e folosită ca să-ţi dea peste nas?Poate fi ceva mai enervant ca o persoană care din lipsă de inspiraţie pentru un refuz categoric şi ferm să bage scuza asta învechită?
Pe de altă parte gluma s-a prins aşa de bine de unii chiar au ajuns să creadă că n-au timp când de fapt ei folosesc timpul pentru cu totul alte activităţi decât cele ce vor să le facă cu adevărat.
Să luăm un exemplu mai concret,cum ar fi cititul unei cărţi fiindcă majoritatea adolescenţilor din zilele noastre zic că n-au timp de asta fiindcă au prea multă şcoală şi în vacanţă vor să uite de ele.Cu siguranţă,înainte să expliciteze asta folosesc structura “n-am timp” iar mai ridicol este când o vor folosii în faţa profesorului de literatură.Cu toate astea,au timp să facă mersul piticului de la şcoală până acasă,să schimbe culorile pe hai faiv,să mai bage un youtube pe bandă (sau pe blog,depinde).
În acest exemplu e clar numai lipsă de voinţă iar mulţi o recunosc.
Vreţi să ştiţi ce folosesc eu în locul acestei structuri?

1. Îmi displace - Foarte des folosit când e să învăţ lecţiile la istorie care nu le poţi folosii pentru notă decât dacă le toceşti
2. N-am chef – Când mi se întâmplă,de exemplu,să fac temele în amiaza sâmbetei când ating punctul de relaxare şi lenevire maximă
3. Pur şi simplu nu vreau – Ce trebuie să argumentez de-a fir a păr?Dacă nu vreau,nu vreau.Sunt independent şi nu mă forţează nimeni să fac nimic

Spune-i lui Twitter

Aparție de Grămada cere vârf

This post is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

Spune-i lui Twitter

Etichete: profesori, scoala
Aparție de Grămada cere vârf, Şcoala...Eterna şcoală

Dacă tot am introdus adiniauri noţiunea de e-learning,vă prezint aici un produs,care mie mi se pare excepţional,din această gamă modernă,şi anume lecţiile audio pimsleur pentru învăţarea limbilor străine.
În ziua de azi e musai să şti să vorbeşti cursiv o limbă străină de importanţă internaţională iar aceea este în mod evident,pentru aproape oricine,engleza.Cu toate astea nu oricine cunoşte engleza iar unele popoare ţin morţiş la limba lor(dacă staţi în ardeal,nu-i cazul meu, luaţi aminte la satele maghiare şi la cât de bine cunosc româna),cum ar fi nemţii, aşadar este importantă şi cunoaşterea parţială a altor limbi străine decât engleza.
Lecţiile pimsleur sunt făcute pentru populaţa americană(care e mult prea leneşă să înveţe limbi străine din cărţi,mai bine stă la pc şi ascultă o povestioară) dar sunt descifrabile pentru orice cunoscător al limbii engleze iar metoda de învăţare este uşoară şi psihologică,fiind repetate de multe ori cuvintele şi pronunţări.Vocea naratorului este în general o voce bărbătească care ne introduce în detaliile conversaţiei,ne explică ce înseamnă fiecare cuvânt în parte şi ne pune întrebări la care aflăm răspunsul după câteva secunde în care se presupune că l-am pronunţat cu voce tare.Limbajul folosit este tot timpul formal(dumneavostră+verbe la plural) şi uneori(de obicei în limbile mai profund studiate) sunt introduse expresii şi elemente din cultura acelei ţări.
Structura este destul de interesantă.Un pachet are unul sau mai multe volume iar un volum are de la 10 la 30 de lecţii ,fiecare lecţie având circa 30 de minute.Sunt studiate toate limbile lumii oficiale,inclusiv cele mai mici ca irlandeza,româna,ucraineana,bulgara iar cele mai importante beneficiază de un studiu mult mai aprofundat.Germana,de exemplu conţine 5 volume,franceza 3 iar chineza 2 pachete:unul pentru dialectul cantonez iar altul pentru cel mandarin(peste 3 volume,dar şi în jur de 1 miliard de vorbitori nativi).
Cât de corecte sunt lecţiile nu pot să spun fiindcă nu le-am studiat eu pe fiecare în parte(am studiat doar puţin din franceză şi germană) dar pot să zic că la limba română nu mi-a plăcut cum începea lecţia 10 în care auzeam “George,aş vrea să mănânc cu dumneavoastră” dar se scuză fiindcă este limbă mică,neâsemnată şi cu vorbitori puţini.
Lecţiile pimsleur se găsesc de comandat pe Pimsleur Approach sau pe Amazon.Com dar nu este exclus să le găsiţi şi gratis pe internet.
Dacă cumva există doritori de-a învăţa altă limbă străină decât engleza printre voi nu ezitaţi să lăsaţi un comentariu iar eu voi trimite pachetul cerut la adresa de mail cu care îl veţi lăsa.

Spune-i lui Twitter

Etichete: e-learning, engleza, internet, limbi straine
Aparție de Merită văzut

Cu toate că internetul a fost folosit de-alungul timpului de un procent însemnat de webmasteri pentru pornografie şi jocuri de noroc,în prezent creşte numărul binefăcătorilor care în loc să uploadeze un film şi să-l modifice pentru watermarks scriu un articol de calitate cu care câştigă o poziţie de top în google şi culmea,chiar merge.
Fie că eşti rus,vietnamez,român,macedonian,s.a. poţi învăţa despre orice,oricând, pe internet dacă te ai cu limba engleză şi nici informaţiile în limba natală n-o să fie imposibile de găsit.Domnii englezi şi americani au făcut din păcate un mare rahat din e-learning când au început blog-urile gen “how to make money online” dar dacă ei nu ştiu să folosească procesul nu înseamnă că acesta este ineficient iar acei webmasteri puţini care au ştiut cum să-l folosească au ajuns acum cu mult deasupra blog-urilor.
Acum că v-aţi prins ce înseamnă e-learning hai să vă luminez cu nişte site-uri englezeşti profesionale urmând să dăm şi un exemplu de astfel de site românesc(restul le găsiţi scriind pe google “tutoriale”):

• Wikibooks:Un alt proiect marca ‘WikiMedia Foundation’ în care profii universitari(şi chiar elevii sârguincioşi) scriu cursurii pe internet ca toată lumea să le poată citi.Informaţia mi se pare puţin cam sintetică,dar din lipsă de cărţi puteţi oricând să aruncaţi un ochi pe-acolo.Materia este diversă,de la medicină,filozofie până la informatici,matematici şi limbi străine
• Wikihow eşii are prefixul ‘wiki’,site-ul este complet diferit de cele care aparţin de WikiMedia deoasebindu-se cu mult de purtătorii brand-ului wiki.Pe acest site se găsesc numai informaţii de genul ‘cum pot să…’ şi puteţi găsii de la îndrumări culinare până la moduri de a scrie,organiza un blog,etc.Site-ul acesta mic de care probabil nici n-aţi auzit a făcut din faimosul blogger johnchow un ţânţar care l-a strivit (dacă nu mă credeţi,uitaţi-vă la traffic ranking pe alexa.com)
• Gutenberg:Un site destul de vechi dar care conţine,probabil, cea mai mare colecţie de cărţi de pe internet.Oricât de multe site-uri aţi vizita,nu puteţi niciodată afla cine ştie ce despre un anume domeniul cum puteţi afla dintr-o carte bună.Cărţile de pe gutenberg sunt 100% gratis,legal de descărcat iar unele au fost publicate şi în format audio(deşii robotul care le citeşte are o voce prea ciudată.Partajarea se face atât după stilul cărţii(thriler,romance,etc) cât şi după secolul apariţiei sau originea scriitorilor.
• InfoCngt:Numele probabil că vă dezorientează.Este alcătuit din INFO(informatică)+CNGT(colegiul naţional gheorghe ţiţeica) şi este creat şi editat de o profesoară care face parte(greu de dat seama) din Gheorghe Ţiţeica,liceu care a fost numit colegiu naţional anul trecut.Eu aici învăţ de 2 ani şi deşii toată munca grea o face domna profesoară,mă mai amestec din când în când ca musca-n lapte cu un şablon amărât,un banner şi ce se mai găseşte de făcut.Site-ul este mic deocamdată dar a trezit interese în toate colţurile ţării fiindcă informaţia este plăcut prezentată şi este şi în limba de baştină.Cu toate acestea,administratora nu dă voie oricărui zerzec să aibă acces la informaţie,ci impune înregistrarea obligatorie     

Spune-i lui Twitter

Etichete: informatica, scoala
Aparție de Ză net

O pildă ne spune că într-o vreme îndepărtată,un stăpân şi-a chemat 3 sublaterni fiecăruia dându-i câte o monedă de aur şi i-a lăsat liberi urmând să-i cheme mai târziu ca să vadă cum au înmulţit-o.Când i-a chemat,doi au făcut dintr-un bănuţ câte un sac iar al treila a venit cu banul înapoi zicând că defapt l-a îngropat încă din prima zi de frică să nu-l risipească în zadar.Cei doi au fost recompensaţi iar celui de-al treilea i s-a luat viaţa.
Ce legătură poate avea pilda asta cu subiectul thread-ului de azi?Păi în zilele noastre,oamenii care îşi ignoră talentele şi se concentrează pe alte lucruri din alte motive sunt din ce în ce mai numeroşi.Nimeni nu prea mai ţine seama de ce-i place şi se înclină pe alte lucruri ba mai bănoase,ba mai bine privite de lume.Şi aici ajungem la subiectul thread-ului…Cum îşi aleg oamenii meseriile?

• Vreau să am bani deci o aleg pe aia
  Cam toţi vrem să avem ce mânca când ne facem majori dar unii vor să aibă cu mult peste nevoile normale şi de aceea ţintesc din timp meserii bănoase ca să poată avea după studii bani cât cuprinde şi să se spele cu ei pe cap.La mine în şcoală,există şi un profesor(o profesoară de chimie) care vrea să ne influenţeze să alegem medicina pentru că este “pătură socială superioară în rândul oamenilor cu cap” şi “cea mai bănoasă meserie”.Cu toate astea,tot ce-mi place sunt hotărât să fac spre deosebire de unii elevi fără coloană vertebrală care sunt măturaţi cu uşurinţă de vorbe.
• E moştenire de familie…
  Alt principiu tâmpit care mă enervează.Dacă mama e gunoier,tata e gunoier şi toţi bunicii au fost gunoieri,să mă fac şi eu gunoier(recunoaşteţi cazul de la tv?).Mai sunt desigur şi cazuri în care părinţii(nişte oameni fără cap în acest caz) folosesc subliminalul să le impună copiilor să se aleagă o anume meserie numai fiindcă aşa simt ei că este bine nefiind interesaţi de opinia lor.
• Dacă tot am ajuns aici…
  Acesta e probabil cel mai întâlnit caz,în care omul dacă se vede ajuns pe un profil îl şi urmează fie că-i place fie că nu fără să-i pese de ce mama naibii o să facă în viaţă.Până în liceu toţi suntem dezorientaţi dar unii sunt aşa până ajung la pensie şi de-abia atunci se trezesc că e târziu şi văd că nu mai pot să se reprofileze.

Spune-i lui Twitter

Etichete: scoala
Aparție de Grămada cere vârf

Dacă sunteţi încă nelgitimaţi şi vreţi să faceţi ceva din voi probabil că vă confruntaţi cu o dilemă cu care mă confruntam şi eu la vârsta asta şi anume alegerea unui profil bun pe care să-l urmez de-aici încolo.Nu trebuie să fiţi Einşteini ca să ghiciţi ce profil şcoalar am decis să urmez(mai ales după ce aţi citit titlul) şi nu trebuie să fiţi Arhimede sau Newton ca să vă daţi seama că profilul necesită muncă de chinez .
În general,ţara noastră minunată foloseşte cel mai adesea profilul bilingv pentru limba engleză dar unele şcoli mai speciale includ şi opţiuni pe profil în spaniolă,germană,franceză şi chiar portugheză(numai una,în Bucureşti,Calea Moşilor) dar cel mai solicitat este (evident) cel de engleză(pe care îl urmez şi eu de 2 ani).
Profilul mate-info bilingv este greu(dar nu imposibil) şi necesită multă răbdare şi perseverenţă dar dacă îl urmaţi,o să vedeţi cum toată lumea din jur se schimbă treptat.Cele 7-8 ore pe zi care se repetă aproape zilnic de 4 ori pe săptămână(fiindcă inevitabil a 5-a zi va fi mai uşoară) sperie copiii şi îi fac să urmeze clasicul mate-info simplu iar uneori cei slabi de înger o tulesc din prima clipă(după o lună sau două de şcoală).
Acestea sunt copilării ce nu se pot întâmpla dacă aveţi un spirit de “fighting dreamer”(text ce ce este scris în japoneză pe banner-ul blog-ului) fiindcă profilul acesta vă dă baza de cunoştinţe pe care nu o poate da niciun alt profil cuiva cu înclinaţii spre real.Cuvântul “bilingv” din structură se referă la cele 6 ore în plus de engleză (partajate după o schemă) care adăugate la celelalte v-ar face viaţa un mic infern suportabil.Nu numai că în acest profil veţi înghiţii matematică,engleză,fizică şi (mai puţin,din păcate) informatică dar dacă vreţi să nu treceţi prin el ca lebăda prin apă va trebuii să trudiţi singuri în faţa unei cărţi lungi de peste 500 de pagini la lumina unei veioze care spune :”Hai stringe-mă,aprinde lumina becului şi pune nişte muzică să înviorăm atmosfera” la care tu trebuie să zici “Taci şi luminează că sunt mai puternic ca tine”.Dacă vreţi să faceţi ceva din voi,profilul mate-info bilingv este cel care-l recoman.
Oricine se înscrie în acest profil va putea da examenul de Cambridge,nivelul superior iar un calificativ A sau B la acesta poate oferii o bursă în occident.Foarte mulţi au plecat la facultate în afară imediat după liceu dar deştepţii care credeau că engleza se moşteneşte din familie au rămas pe brazdă(cu toate astea nu toţi care nu au plecat în occident de la profilul acesta sunt proşti).
Cu toate că din profilul acesta puteţi ieşii mult mai îmbogăţiţi trebuie să-l abordaţi cu grijă fiindcă nu trebuie să fi sofocle să treci prin el,ci doar să şti să păcăleşti nişte profesori de 2 lei care să dea-n alţii şi aşa să cadă unul câte unul.De obicei deştepţii care au crezut în fund mai mult decât în cap pot fi găsiţi prin aceste profiluri zicând că sunt AŞI la engleză când defapt nivelul lor deabia de urcă deasupra intermediarului.Profesorii pot să fie proşti şi să umble cu texte precum “nu mai aveţi ce învăţa de la noi” lucru care-i face pe foarte mulţi bilingvi să creadă că au atins nivelul maxim de cunoaştere al limbii engleze şi că mai mult nu e necesar fiindcă deja şi-au atins idealul(profesorul de la clasă).Aici poezia aceea cu cavalerul ce călătorea să ajungă la tărâmul din răsărit cu frumuseţi şi bogăţii dar care a murit înainte de-al ajunge trebuie amintită fiindcă învăţăceii cu viziune limitată se opresc în drum zicând că deja au ajuns la perfecţiune.Tocmai complexul de superioritate face din uni elevi ai acestui profil nişte capete pătrate ce nu mai pot ajunge mai sus şi îi orbeşte nevăzându-i pe aceia cu care pot concura în continuare(deşii corect este să concurezi cu tine şi nu cu alţii).
Deşii se numără printre cele mai grele profile de liceu şi deşii mulţi fug de el,cuiva care simte interes pentru ştiinţele reale şi pentru engleză îi poate oferii rampa de lansare ideală dar dacă nu aveţi atracţie pentru aşa ceva nu veniţi ca oile rătăcite fiindcă bine n-aveţi cum să ajungeţi.

Spune-i lui Twitter

Etichete: mate-info bilingv, scoala
Aparție de Şcoala...Eterna şcoală

Salutare!
E probabil a tria oară când iau blogul acesta de la capăt.După o înfrângere dureroasă pe care a suferit-o fiind şters cu fulgi cu tot de pe un server de la nesimţiţii de DreamHosteri ce nu mi-au asigurat backup,MihaiOnline.Com revine în seara asta online.Un timp de repaus în blogging m-a făcut să decid că ar fi bine să mă întorc în lumea asta de mult uitată şi eventual să fiu şi activ(nu doar să stea domeniul ca un bibelou,cum a stat până acum).Acest lucru depinde în primul rând de cum îmi voi organiza timpul şi de cât de multă importanţă o să acord blog-ului fiindcă deşii m-am ridicat îm picioare de 2 ori până acum,de atâtea ori am şi câzut în ţărână de unde am venit.De ce?Din cauza acelor momente jalnice în care stăteam în faţa editorului de text wordpress şi nu ştiam ce să scriu.Din cauza lipsei de informaţie din ţeastă ce nu putea să returneze idei destul de bune ca să constituie subiectul unui post de interes şi chiar de putea,perseverenţa îmi scăzuse mult de când am văzut traficul răvăşit.
Probabil vă întrebaţi cum de am hotărât să încep a III-a oară blog-ul,nu?
Răspunsul e uşor:Fiindcă am reînnoit domeniul!După ce m-a avertizat godaddy că mi-l trimite pentru detenţie temporală în zona heap şi că după mi-l şterge de pe faţa internetului m-am decis să-l salvez cu vreo 7$ fiindcă şi-aşa are nişte backlink-uri amărâte pe-acolo şi cică l-aş putea folosii ca un brand din moment ce-mi poartă numele şi are vechime.După ce l-am reînnoit a trecut o săptămână,două după care ieri seară am cotrobăit google-ul după o themă iar astăzi am finalizat minorele modificări pentru ca acum,orea 19:00 vineri seara să termin de scris primul post.
Ca să nu mă lungesc prea mult şi să risc să fie cuprinsul mai mare decât cartea,o să închei aici introducerea urmând ca posturile să curgă mai lin sau mai greu.Nu uitaţi că acesta este un blog general scris de un puşti de 16 ani deci fiţi gata să găsiţi numai baliverne pe el…

Spune-i lui Twitter

Etichete: blog, introducere
Aparție de Grămada cere vârf